ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 947/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 iunie 2007,

reclamanta P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

Bihor, anularea hotărârii nr. 10229 din 27 aprilie 2007 și recunoașterea calității

de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 25

septembrie 1942–martie 1945.

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 181/CA

din 29 octombrie 2007, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000

pe perioada 25 septembrie 1942–martie 1945.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, din probele administrate, rezultă că reclamanta are calitatea

de beneficiară a Legii nr. 189/2000, copiii născuți în refugiu dobândind același

statut ca și părinții lor.

S-a mai reținut, de asemenea,

că nu există contradicție între actele oficiale și declarațiile martorilor.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor susținând că reclamanta

nu a făcut dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau de

refugiu în altă localitate decât cea de domiciliu.

S-a mai susținut, totodată,

că există contradicții între actele oficiale, din care rezultă că numai tatăl reclamantei

a avut calitatea de refugiat și declarațiile martorilor.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia

persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de

la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive

etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare

a Ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate

decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum

și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

În speță, în mod corect

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost

strămutați are același statut ca aceștia, întrucât a suferit aceleași privațiuni,

efectele strămutării răsfrângându-se și asupra sa.

Legea nr. 189/2000 are

ca scop să ofere o reparație tuturor persoanelor care au suferit persecuții din

motive etnice în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, fără a face distincție

în funcție de data nașterii lor, astfel încât copiii născuți în localitatea de refugiu

sau de strămutare au același regim juridic ca și părinți lor.

Faptul că reclamanta se

încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000 rezultă din probele administrate în

cauză respectiv: declarațiile martorilor T.L. și M.L., copie-extras din Registrul

cu evidența refugiaților români din Ungaria, eliberat de Ministerul Administrației

și Internelor – Arhivele Naționale și acte de stare civilă.

Din examinarea probelor

aflate la dosar se constată că nu există contradicții între acestea, că declarațiile

martorilor coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă și copia–extras

din Registrul cu evidența refugiaților români din Ungaria fac dovada faptului că

reclamanta s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi – F.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și, în baza art. 312

C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 181/CA din 29 octombrie

2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2008.