ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1896/2009

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, reclamanta B.L.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii Bihor, anularea Hotărârii nr.13853 din data de 24 octombrie 2008

emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și

recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor

prevăzute de această lege.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în perioada refugiului mamei sale,

și prin urmare este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000,

dobândind același statut, de refugiat, cu al acesteia, care a beneficiat de

acest drept din noiembrie 2002 până în decembrie 2004, când a decedat.

Prin sentința

civilă nr. 217/CA din 8 decembrie 2008 Curtea de Apel Oradea, secția

Comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamanta B.L.D., a anulat Hotărârea nr. 13853 din 24 octombrie 2008 emisă

de Casa Județeană de Pensii Bihor și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea

nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a

hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut că efectele strămutării și ale

persecuției etnice suferite de părinți se răsfrâng și asupra copiilor acestora

născuți în perioada cât legea produce efecte, respectiv de la data nașterii

acestora.

Curtea de

Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a apreciat

că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de

aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice,

acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile

grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în

mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Recursul este

nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana,

cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții

etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză,

este de necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta-intimată

s-a născut la data de 21 noiembrie 1941 în Arad, unde mama sa A.M., împreună cu

familia și frații săi, s-a refugiat din Oradea, în data de 15 septembrie 1940,

locuind în Arad până la data de 6 martie 1945, dată la care s-au întors în

Oradea.

Fiind născută

în perioada de refugiu, la data de 21 noiembrie 1941, reclamanta a împărtășit

situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa,

situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă

să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000, și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile

nr. 217/CA din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 aprilie 2009.

Irevocabilă.