ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1081/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24

iunie 2002, la Curtea de Apel Oradea, reclamanta C.A. a chemat în judecată pe

pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 1664 din 18 iunie 2002 emisă de

pârâtă și să fie obligată să îi recunoască drepturile și calitatea de

beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că prin actele depuse, a demonstrat că părinții săi au fost supuși

represiunii etnice, fiind obligați să se refugieze în altă localitate, decât

aceea a domiciliului, unde s-a născut și reclamanta, deci este și ea

beneficiară a acestor drepturi.

Curtea de Apel Oradea, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 400/CA/2002/P din 2 septembrie

2002, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1664/2002, emisă de pârâtă și a

fost obligată să îi recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs motivat, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc. civ., în sensul că hotărârea s-a pronunțat

cu aplicarea greșită a legii, copiii care nu erau născuți la data refugiului,

nefiind beneficiari ai drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art.

1 al Legii nr. 189/2000, rezultă că beneficiază de prevederile legii, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate începând cu data de 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice.

Din dosar rezultă că părinții

reclamantei, începând cu 6 septembrie 1940, au fost obligați să-și părăsească

domiciliul și să rămână în Brașov, ca refugiați, până la 1 decembrie 1946,

perioadă în care la 13 aprilie 1942, s-a născut reclamanta. Această schimbare a

domiciliului din Oradea s-a făcut pe criterii etnice, fiind prigoniți pentru că

erau români.

Legea nu a înțeles să acorde

părinților, statutul de refugiați, iar copiilor născuți în această perioadă să

le stabilească un alt tratament.

Este evident că și copiii au avut de

suportat aceleași consecințe grele de viață, motive pentru care instanța de

fond, legal și temeinic a admis acțiunea, stabilind că și copiii născuți în

perioada în care părinții au fost strămutați, sunt beneficiari de drepturile ce

se acordă conform O,G, nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Față de aceste considerente, Curtea

constată că recursul declarat este nefondat, iar pe cale de consecință, urmează

a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 400/CA/2002 - P din 2

septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 martie 2003.