ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1083/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25 iunie 2002, la

Curtea de Apel Oradea, reclamanta T.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța. să

se dispună anularea hotărârii nr. 556 din 14 mai 2002, emisă de pârâtă și să

fie obligată să îi recunoască drepturile și calitatea de beneficiară a

prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin

actele depuse a demonstrat că părinții săi au fost supuși represiunii etnice,

fiind obligați să se refugieze în altă localitate, decât aceea a domiciliului,

unde s-a născut și reclamanta, deci este și ea beneficiară a acestor drepturi.

Curtea de Apel Oradea, secția de contencios

administrativ, prin sentința nr. 403/CA/2002/P din 2 septembrie 2002, a admis

acțiunea, a anulat hotărârea nr. 556 din 14 mai 2002,emisă de pârâtă și a fost

obligată să îi recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat,

pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea greșită a

legii, copiii care nu erau născuți la data refugiului, nefiind beneficiari ai

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 1 al Legii nr.

189/2000, rezultă că beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean

român, care, în perioada regimurilor instaurate începând cu data de 6 septembrie

1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Din dosar rezultă că părinții reclamantei, începând

cu 19 decembrie 1940, au fost obligați să-și părăsească domiciliul și să rămână

în Lupeni, ca refugiați, până la 1 decembrie 1946, perioadă în care la 15

noiembrie 1941, s-a născut reclamanta. Această schimbare a domiciliului din

comuna Ianculești s-a făcut pe criterii etnice, fiind prigoniți pentru că erau

români.

Legea nu a înțeles să acorde părinților, statutul de

refugiați, iar copiilor născuți în această perioadă să le stabilească un alt

tratament.

Este evident că și copiii au avut de suportat

aceleași consecințe grele de viață, motive pentru care instanța de fond, legal

și temeinic, a admis acțiunea, stabilind că și copiii născuți în perioada în

care părinții au fost strămutați, sunt beneficiari de drepturile ce se acordă

conform O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Față de aceste considerente, Curtea constată că

recursul declarat este nefondat, iar pe cale de consecință, urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 403/CA/2002 - P din 2

septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.