ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1566/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea,

reclamantul V.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor,

solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr.

13397 din 5 octombrie 2007 emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că hotărârea emisă de pârâtă este nelegală, deoarece a

făcut dovada că s-a refugiat împreună cu părinții săi într-o altă localitate

decât cea de domiciliu, din motive de persecuție etnică.

Prin sentința nr. 218 din 10

octombrie 2007 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul V.I. în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, comisia pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000. A anulat Hotărârea nr. 13397 din 5 octombrie 2007

emisă de pârâtă, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i

recunoască reclamantului drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 11 septembrie 2007.

Pentru a hotărî astfel a

reținut că reclamantul a făcut dovada refugiului, împreună cu părinții săi, din

localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, din motive de persecuție

etnică.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În motivare recurenta a

arătat că reclamantul s-a refugiat din localitatea de domiciliu în alta, ambele

fiind un teritoriu aflat sub administrație românească și, ca urmare a acestui

fapt, nu poate face dovada unei persecuții etnice suferite, astfel cum este

stipulat în prevederile Legii nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată

în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile

legale incidente pricinii și potrivit art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele

de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

prin persoană refugiată se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe

domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Din interpretarea

prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl

constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din

motive etnice.

Din declarațiile martorilor

C.M.L., P.V. C.A. rezultă că reclamantul împreună cu familia sa în toamna

anului 1944, mai precis la 5 septembrie, au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea Ludus datorită ocupării localității de către armatele

hortisto-hitleriste până în 26 septembrie 1944, când armatele de ocupație s-au

retras, iar urmare la întoarcerea din refugiu reclamantul împreună cu familia

au găsit casa, și toate bunurile din gospodărie arse, motiv pentru care au fost

nevoiți să stea în refugiu la o altă familie lângă localitatea Luduș.

Este de notorietate că

ocuparea de către trupele sovietice a teritoriilor românești au condus la

represiuni fizice asupra populației existente în România în special a celei de

altă naționalitate, motiv ce a determinat refugiu acestora în alte localități.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 218 din 10 decembrie

2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 aprilie 2008.