ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1564/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 iunie 2007 reclamanta F.F. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 10166 din 17 mai 2007 emisă de pârâtă apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală. Prin sentința civilă nr. 194 din 12 noiembrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta F.F. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea nr. 10166 din 17 mai 2007 emisă de pârâtă și i-a acordat acesteia drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 10 septembrie 2004. Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta a făcut dovada persecuțiilor etnice conform Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare, recurenta a arătat că din probele administrate nu se poate concluziona că persecuția etnică a fost cea care a determinat schimbarea de domiciliu a reclamantei, probele testimoniale administrate în cauză nefiind în măsură să susțină această ipoteză. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. l alin. (1) lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Or, din fișa nr. 8400 din 29 august 2006 eliberată de Ministerul Administrației și Internelor, Arhivele Naționale Danic, Serviciul relații cu Publicul rezultă că numitul C.P. (tatăl intimatei-reclamante) nu figurează în evidențele acestora cu fișă de refugiat (fila 29, 30 dosar fond). Prin adresa extras nr. C/577 din 10 august 2004 eliberată de Ministerul Administrației și Internelor, Arhivele Naționale Danic, Direcția Județeană Bihor (fila 15 fond) se precizează că în Registrul cu evidența refugiaților români din Ungaria, întocmit în perioada 1940-1944 figurează numitul C.P., valea Neagră de Criș, având nr. fișei 12637 înregistrată la 5 octombrie 1944. Din declarațiile martorilor rezultă că reclamanta a fost refugiată în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, ca urmare a cedării Ardealului, datorită încheierii Dictatului de la Viena.

Pentru a determina convingerea instanței mărturia trebuie să emane de la un martor de bună-credință și să fie veridică, să inspire instanței încrederea că reflectă în mod exact realitatea obiectivă. Cercetând mărturiile martorilor audiați, în corelație cu celelalte probe de la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că acestea nu reflectă în mod exact realitatea obiectivă. Astfel, din toate probele adinistrate, având în vedere și situația istorică existentă la acea dată, în sensul că în toamna anului 1944 nu se mai putea vorbi de persecuție din motive etnice, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită motiv pentru care va admite recursul, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 194 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2008.