ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1565/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.M. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 12943 din 17 noiembrie 2006 emisă de pârâtă apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală. În fond, după casare, prin sentința civilă nr. 195 din 12 noiembrie 2007 Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor și a dispus anularea hotărârii nr. 12943 din 17 noiembrie 2006 emisă de pârâtă.

Totodată, pârâta a fost obligată să recunoască reclamantei statutul de persoană refugiată și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare. Pentru a hotărî astfel instanța a procedat la suplimentarea probațiunii, conform dispozițiilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2651 din 23 mai 2007, prin administrarea unor noi probe testimoniale reclamanta a făcut dovada persecuției din motive etnice. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. În motivarea a arătat că din probele administrate nu se poate concluziona că persecuție etnică a fost cea care a determinat schimbarea de domiciliu a reclamantei, probele testimoniale administrate în cauză nefiind în măsură că susțină această ipoteză.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. l alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice. Or, din administrarea noilor probe testimoniale, respectiv declarațiilor martorelor F.M. și S.I., date în fața instanței de fond (filele 16,17 dosar fond după casare) rezultă că acestea cunosc faptul că reclamanta împreună cu familia a plecat din localitatea Hotar în Fisca și Ceica revenind în satul Hotar în momentul în care maghiarii au trasat o graniță, unele case rămânând în teritoriul românesc altele pe teritoriul ungar.

Al doilea martor însă declară că nu își amintește dacă în această localitate Hotar a fost trasată o graniță între Ungaria și România. Pentru a determina convingerea instanței mărturia trebuie să emane de la un martor de bună-credință și să fie veridică, să inspire instanței încrederea că reflectă în mod exact realitatea obiectivă. Cercetând mărturiile martorilor audiați, în corelație cu celelalte probe de la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că acestea nu reflectă în mod exact realitatea obiectivă. Având în vedere că probele administrate nu au lămurit situația refugiului reclamantei, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc.

civ. va admite recursul, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 195 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea reclamantei ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2008.