ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 854/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 201 din 15 septembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A.V.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, dispunând anularea hotărârii nr. 457 din 3 iunie 2008 emisă de pârâtă și constatând că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată și completată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că starea de fapt, rezultând din probele administrate în cauză și necontestată de pârâtă, confirmă îndeplinirea prevederilor legale incidente în persoana reclamantului, care s-a născut în timpul refugiului părinților săi și asupra căruia s-au răsfrânt consecințele nefavorabile produse în viața întregii familii.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, susținând că este netemeinică și nelegală față de împrejurarea că reclamantul s-a născut după data strămutării părinților săi. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Legiuitorul a urmărit, așadar, ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că intimatul-reclamant s-a născut la data de 10 decembrie 1942, după ce, în anul 1941, părinții săi se refugiaseră din localitatea Haieu, județul Bihor, în localitatea Hidișelu de Sus, același județ.

Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul-reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin. Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin împotriva sentinței nr. 201 din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009.