ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 854/2009

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 201 din 15 septembrie

2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamantul A.V.I., în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, dispunând anularea hotărârii nr. 457

din 3 iunie 2008 emisă de pârâtă și constatând că reclamantul beneficiază de

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată și

completată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut, în esență, că starea de fapt, rezultând din probele

administrate în cauză și necontestată de pârâtă, confirmă îndeplinirea

prevederilor legale incidente în persoana reclamantului, care s-a născut în

timpul refugiului părinților săi și asupra căruia s-au răsfrânt consecințele

nefavorabile produse în viața întregii familii.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs

pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, susținând că este netemeinică și

nelegală față de împrejurarea că reclamantul s-a născut după data strămutării

părinților săi.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat,

rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție

între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă

localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Legiuitorul a

urmărit, așadar, ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți

în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a

părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din

dovezile administrate că intimatul-reclamant s-a născut la data de 10 decembrie

1942, după ce, în anul 1941, părinții săi se refugiaseră din localitatea Haieu,

județul Bihor, în localitatea Hidișelu de Sus, același județ.

Fiind născut în perioada refugiului părinților

săi, intimatul-reclamant a

împărtășit

situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale

ale

refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa,

situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe

pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor

Legii

nr. 189/2000 și, în consecință, să-i

acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins

ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Caraș-Severin împotriva sentinței nr. 201 din 15 septembrie

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009.