ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2024/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 octombrie 2004, reclamantul T.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 9061 din 12 octombrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană refugiată din motive etnice. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 457 din 18 noiembrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din documentele depuse la dosar, rezultă că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților săi și este îndreptățit să beneficieze de aceleași drepturi, ca și ei, atâta vreme, cât a trăit în aceleași condiții, iar dispozițiile legale nu prevăd în mod expres înlăturarea acestei categorii, de la beneficiul legii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, pe motiv că reclamantul ar fi putut beneficia de prevederile legii, doar dacă s-ar fi născut în intervalul de 300 zile de la data refugiului părinților săi, cum prevede Codul familiei, și nu la aproximativ 630 de zile după refugiu. Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate, refugiate sau expulzate în altă localitate. Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada refugiului. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului. Cum intimatul-reclamant s-a născut la 26 iulie 1942, în localitatea Timișoara, unde părinții săi erau refugiați, în mod corect Curtea de Apel Timișoara a apreciat că acesta beneficiază de drepturile conferite prin Legea nr. 189/2000.

Curtea va respinge susținerea recurentei, cu privire la intervalul de timp în care s-a născut reclamantul, întrucât aceste reglementări nu pot fi extinse asupra drepturilor vizate de Legea nr. 189/2000. Față de considerentele expuse și constatând că potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș, împotriva sentinței civile nr. 457 din 18 noiembrie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2005.