ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2024/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 22 octombrie 2004, reclamantul T.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 9061 din 12 octombrie 2004,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000, în calitate de persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 457 din 18

noiembrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului,

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că din documentele depuse la dosar, rezultă că

reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților săi și este îndreptățit

să beneficieze de aceleași drepturi, ca și ei, atâta vreme, cât a trăit în

aceleași condiții, iar dispozițiile legale nu prevăd în mod expres înlăturarea

acestei categorii, de la beneficiul legii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, pe motiv că reclamantul

ar fi putut beneficia de prevederile legii, doar dacă s-ar fi născut în

intervalul de 300 zile de la data refugiului părinților săi, cum prevede Codul

familiei, și nu la aproximativ 630 de zile după refugiu.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ,

persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate,

refugiate sau expulzate în altă localitate.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în

perioada refugiului.

Traiul în refugiu a avut

consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților,

cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul

refugiului.

Cum intimatul-reclamant s-a

născut la 26 iulie 1942, în localitatea Timișoara, unde părinții săi erau

refugiați, în mod corect Curtea de Apel Timișoara a apreciat că acesta

beneficiază de drepturile conferite prin Legea nr. 189/2000.

Curtea va respinge

susținerea recurentei, cu privire la intervalul de timp în care s-a născut

reclamantul, întrucât aceste reglementări nu pot fi extinse asupra drepturilor

vizate de Legea nr. 189/2000.

Față de considerentele

expuse și constatând că potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de

fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Timiș, împotriva sentinței civile nr. 457 din 18

noiembrie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2005.