ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1153/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 septembrie 2006, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor, anularea Hotărârii nr. 12764 din 21 iulie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, acte de stare civilă, ale sale și ale părinților săi, fișa din 30 decembrie 1940, emisă de Secretariatul general al refugiaților din Nordul Transilvaniei, eliberată de Arhivele Naționale, care atestă calitatea de refugiați a părinților săi M.N.

și M.A., precum și declarațiile autentificate ale unor martori, arătând că s-a născut la data de 19 septembrie 1943, în localitatea Homorog, raionul Salonta, în timpul refugiului familiei sale. Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii. Prin sentința nr. 16 l/CA/2006 din 4 octombrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și f iscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantei, a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P. Bihor, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și susținând că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării părinților săi și, deci, nu a fost supusă unor persecuții etnice. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 19 septembrie 1943, în localitatea Homorog, raionul Salonta, în timpul refugiului familiei sale. Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor O.G.

nr. 105/1999 și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Bihor, împotriva sentinței nr. 16 l/CA/2006 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.