ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1279/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. 2794/35/2006, reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu C.J. P. Bihor, anularea Hotărârii nr. 12797 din 21 iulie 2006 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și constatarea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că părinții săi, în noiembrie 1940 s-au refugiat, în urma Dictatului de la Viena, din localitatea de domiciliu Crasna, jud. Sălaj, în București, din cauza persecuțiilor etnice exercitate de regimul hortyst.

A mai arătat reclamantul că s-a născut la data de 26 iulie 1942 în București, după refugierea părinților săi. Prin sentința civilă nr. 152/ CA-PI din 25 septembrie 2006 a Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului M.V., a anulat Hotărârea nr. 12797 din 21 iulie 2006, emisă de C. J.P. Bihor și a obligat-o să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 12797/2006, pârâta C.J.P. Bihor a respins cererea reclamantului, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuțiilor etnice, reclamantul nu era născut la data strămutării și nu avea domiciliu unde să fie strămutat.

În baza probelor administrate în cauză și din interpretarea teleologică a prevederilor legii, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J.P. Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Se susține în esență că reclamantul nu era născut la momentul refugierii părinților săi, nici măcar conceput, astfel încât nu îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 26 iulie 2006, în localitatea București, după ce, în anul 1940, în urma Dictatului de la Viena, părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în județul Sălaj, ocupat de trupele hortyiste.

Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul- reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 152/ CA-PI din 25 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2007.