ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1279/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată

la Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, sub dosar nr. 2794/35/2006, reclamantul

M.V. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.

P. Bihor, anularea Hotărârii

nr. 12797 din 21 iulie 2006 a

Comisiei de

aplicare a Legii nr. 189/2000 și constatarea calității de

beneficiar al

Legii nr. 189/2000.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că părinții săi, în noiembrie 1940 s-au

refugiat, în urma Dictatului de la Viena, din

localitatea de domiciliu Crasna,

jud. Sălaj, în București, din cauza

persecuțiilor etnice exercitate de regimul

hortyst. A mai arătat

reclamantul

că s-a născut la data de 26 iulie 1942 în București, după refugierea părinților

săi.

Prin sentința civilă nr. 152/ CA-PI din 25 septembrie 2006

a

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea

reclamantului M.V.,

a anulat Hotărârea nr. 12797 din 21 iulie 2006, emisă de C.

J.P. Bihor și a obligat-o să recunoască

reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr.

105/1999 aprobată

prin Legea nr.

189/2000 cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin

Hotărârea nr. 12797/2006, pârâta C.J.P. Bihor a

respins cererea reclamantului, întemeiată pe

dispozițiile O.G. nr.

105/1999 aprobată și completată prin Legea nr.

189/2000, cu

motivarea că nu s-a făcut

dovada persecuțiilor etnice, reclamantul

nu era născut la data strămutării și nu avea domiciliu unde să fie

strămutat.

În baza probelor administrate în cauză și din interpretarea teleologică

a prevederilor legii, Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios

administrativ și fiscal a apreciat că

legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate

mai sus, ca

de

aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care

au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor,

din motive etnice, acesta fiind

și cazul copiilor născuți în refugiu,

care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de

refugiați a părinților.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.

J.P.

Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, arătând

că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și

probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență

că

reclamantul nu era născut la

momentul refugierii părinților săi, nici

măcar conceput, astfel încât nu îndeplinește condițiile prevăzute de

O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Recursul

este nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu

dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ.

, Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie

1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus

menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că

drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție

între persoanele care au fost efectiv strămutate ori

expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască

în

refugiu. Așadar, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au

dobândit.

În

cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate

că reclamantul s-a

născut la data de 26 iulie 2006, în localitatea București, după ce, în anul

1940, în urma Dictatului de la Viena,

părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în

județul Sălaj, ocupat de trupele hortyiste.

Fiind

născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul-

reclamant a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând

consecințele

morale și materiale ale refugiului care, începând cu

data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în

mod corect a procedat instanța de

fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în

consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se

cuvin.

Pentru considerentele arătate,

recursul va fi respins ca

nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 152/ CA-PI

din 25 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 februarie 2007.