ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1404/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta I.P. a chemat în judecată C.J.P. Bihor,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii

din 13 iulie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care

în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 205/CA/2007-PI din 19 noiembrie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamantă,

dispunând anularea hotărârii din 13 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999 aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a

fost refugiată în perioada 2 noiembrie 1940 – 18 mai 1942, din localitatea C., aflată

sub ocupație maghiară în urma Dictatului de la Viena, în localitatea Ș. aflată pe

teritoriul României.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs C.J.P. Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut,

în esență, că la dosarul cauzei nu există un document oficial din care să rezulte

calitatea de persoană refugiată a reclamantei și nici o dovadă a persecuțiilor etnice

suferite de aceasta.

Din declarațiile notariale

ale martorilor rezultă că doar tatăl intimatei a fost refugiat în perioada 2 noiembrie

1940 – 18 mai 1942, ceea ce înseamnă că aceste declarații sunt în contradicție cu

susținerile reclamantei, în sensul că ar fi fost refugiată împreună cu tatăl său

în perioada 2 noiembrie 1940 - 18 mai 1942.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv

a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată

de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată

în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă

forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei

asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

După cum se poate observa,

din analiza acestui text de lege, condiția de bază pe care trebuie să o îndeplinească

persoana care solicită drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 este aceea de

a fi fost persecutată pe criterii etnice și determinată să-și schimbe domiciliul,

legea nefăcând nici o distincție între naționalitatea celor persecutați sau între

localitățile unde a avut loc refugiul.

Potrivit art. 6 din O.G.

nr. 105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situațiilor

prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate

de organele competente iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice

mijloc de probă prevăzut de lege.

În cauză din extrasul

din registrul refugiaților întocmit în perioada 2 noiembrie 1940 - 25 octombrie

1944 de către prefectura județului Bihor extras emis de Direcția județeană Bihor

a Arhivelor Naționale, rezultă că numitul I.F. (tatăl reclamantei) figurează în

acest registru.

De asemenea, din declarațiile

notariale ale martorilor B.M. și N.F. cât și din declarațiile date în fața instanței

de către martorii H.T. și U.D. rezultă că reclamanta a fost refugiată din localitatea

C. aflată sub ocupație maghiară în urma Dictatului de la Viena, în localitatea Ș.,

aflată pe teritoriul românesc, urmare a persecuției etnice.

Față de cele ce preced

se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică astfel

că, recursul fiind nefondat, urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Bihor împotriva sentinței civile nr. 205/CA/ 2007-PI din 19 noiembrie

2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2008.