ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1500/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată

la Curtea de Apel Oradea la data de 8 iunie 2007 reclamantul C.P. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor, anularea hotărârii din 17 mai 2007, emisă

de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar

al drepturilor acordate de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu

modificările și completările ulterioare.

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială și de contencios, administrativ și fiscal, prin sentința nr. 211/CA/2007-PI

din 3 decembrie 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul

C.P. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor și în consecință a anulat hotărârea

din 17 mai 2007 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului,

calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea soluției

s-a reținut că, reclamantul a făcut dovada calității de refugiat, fiind nevoit împreună

cu familia sa să-și părăsească localitatea de domiciliu, din cauza persecuțiilor

etnice (din cauza autorităților maghiare și a maghiarizării forțate).

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Bihor, motivat în drept potrivit art.

304 pct. 8-9 C. proc. civ., susținând în esență că, reclamantul nu a făcut dovada

unei persecuției etnice și nici a situației de strămutare sau de refugiu în altă

localitate decât cea de domiciliu, așa cum prevăd expres, dispozițiile art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată,

față de critica formulată, dovezile administrate, actele normative aplicabile în

cauză precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că, recursul

este nefondat.

Potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ, persoana – cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice,

aflându-se în una din situațiile enumerate în art. 1.

Din interpretarea teleologică

a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite,

persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive

etnice.

Din declarațiile martorilor

V.I. și G.G. – ambii având calitatea de beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000

rezultă că, reclamantul minor fiind la acea dată a fost refugiat împreună cu familia

sa, în perioada mai 1941 – martie 1945 din localitatea de domiciliu B., județul

Bihor, în localitatea B.A., din cauza persecuțiilor etnice (din cauza autorităților

maghiare și a maghiarizării forțate) dosar de fond.

În consecință, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul declarat de pârâtă urmează

a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Bihor împotriva sentinței nr. 211/CA/2007/PI din 3 decembrie 2007 a Curții

de Apel Oradea, secția comercială și de contencios, administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2008.