ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1500/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 8 iunie 2007 reclamantul C.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor, anularea hotărârii din 17 mai 2007, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios, administrativ și fiscal, prin sentința nr. 211/CA/2007-PI din 3 decembrie 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.P.

în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor și în consecință a anulat hotărârea din 17 mai 2007 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamantul a făcut dovada calității de refugiat, fiind nevoit împreună cu familia sa să-și părăsească localitatea de domiciliu, din cauza persecuțiilor etnice (din cauza autorităților maghiare și a maghiarizării forțate). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Bihor, motivat în drept potrivit art. 304 pct. 8-9 C. proc. civ., susținând în esență că, reclamantul nu a făcut dovada unei persecuției etnice și nici a situației de strămutare sau de refugiu în altă localitate decât cea de domiciliu, așa cum prevăd expres, dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată, față de critica formulată, dovezile administrate, actele normative aplicabile în cauză precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana – cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în art. 1. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Din declarațiile martorilor V.I. și G.G. – ambii având calitatea de beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000 rezultă că, reclamantul minor fiind la acea dată a fost refugiat împreună cu familia sa, în perioada mai 1941 – martie 1945 din localitatea de domiciliu B., județul Bihor, în localitatea B.A., din cauza persecuțiilor etnice (din cauza autorităților maghiare și a maghiarizării forțate) dosar de fond. În consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul declarat de pârâtă urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Bihor împotriva sentinței nr. 211/CA/2007/PI din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008.