ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 148/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 11 aprilie 2008, reclamanta J.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor, anularea Hotărârii nr. 13.500 din 14 martie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 108/CA/2008 – P.I. din 9 iunie 2008 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta J.V.

în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor și în consecință a anulat Hotărârea nr. 13.500 din 14 martie 2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamanta a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar și cu declarațiile martorilor că, s-a refugiat împreună cu părinții săi, în perioada noiembrie 1940 – octombrie 1944, din localitatea Iaz în localitatea Beiuș. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen – pârâta C.J.P. Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice și nici a situației de strămutare sau refugiu, în altă localitate decât cea de domiciliu.

Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat. Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana – cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în art. 1. Este necontestat că reclamanta J.V. s-a născut la data de 21 aprilie 1939, din părinții D. și V., în localitatea Iaz, județul Sălaj. Din înscrisurile depuse la dosar, inclusiv din declarațiile martorilor D.A. și P.G.

(audiat și în instanță), ambii beneficiari ai drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000 rezultă că, reclamanta – minoră fiind împreună cu familia a fost nevoită să-și părăsească domiciliul din localitatea Iaz – Sălaj și să se refugieze, din cauza persecuțiilor etnice, în localitatea Beiuș, județul Bihor, așa cum corect a reținut instanța de fond. În consecință, se va respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Bihor, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Bihor împotriva sentinței nr. 108/CA/2008 – P.I. din 9 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2009.