ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1208/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data de 3 octombrie 2008, reclamanta

B.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor, anularea Hotărârii nr.

13736 din 29 august 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la recunoașterea

calității reclamantei de beneficiar al drepturilor acordate de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 188/CA/2008

– P.I. din 27 octombrie 2008 a admis acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor.

A anulat Hotărârea nr. 13736

din 29 august 2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare

În motivarea soluției s-a

reținut că, este de necontestat că, reclamanta care s-a născut ulterior datei

la care părinții său au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de

domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care

le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Bihor, criticând-o pentru nelegalitate,

susținând că, întrucât reclamanta nu era născută la data la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze, nu avea un domiciliu pe care să fie nevoită să

îl schimbe, motiv pentru care nu poate beneficia de drepturile stabilite prin

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată

în raport cu critica formulată prin recurs, probele administrate în cauză,

actele normative incidente pricinii, precum și în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că

reclamanta B.E., născută S., din părinții Ioan și Luiza, la data de 7 noiembrie

1943, în orașul Arad, s-a născut în timpul refugiului părinților săi, care din

cauza persecuțiilor etnice au fost nevoiți să-și părăsească domiciliul din

localitatea Chiribiș și să se refugieze în anul 1942, în Arad.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana - cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele - cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât

și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi s-au

refugiat din localitatea de domiciliu Chiribiș în Arad, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și, prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate (dosar de fond – filele 6 – 11 și 26

-28).

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care fiind născut în perioada refugiului/ strămutării, a suferit toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția pronunțată

de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmează a

fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Bihor împotriva sentinței nr. 188/CA/2008 – P.I. din 27 octombrie

2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2009.