ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1207/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 11 februarie 2008 la Curtea de Apel Oradea, reclamanta B.I.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Satu - Mare, anularea Hotărârii nr.

407 din 13 iunie 2008 emisă de pârâtă și recunoașterea calității sale de

persoană beneficiară a drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 179/CA/2008

– P-I din 20 octombrie 2008 a admis acțiunea introdusă de reclamanta B.I. în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Satu - Mare. A anulat Hotărârea nr. 407 din 13

iunie 2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea soluției s-a

reținut că, reclamanta a făcut dovada că s-a născut în timp ce părinții săi se

aflau în refugiu, din cauza persecuțiilor etnice, motiv pentru care a dobândit

același statut de refugiat ca și părinții săi, fiind îndreptățită să

beneficieze de drepturile acordate prin lege.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Satu – Mare, criticând sentința pentru

nelegalitate, susținând în esență că, reclamanta nu a făcut dovada calității

sale de persoană refugiată, din cauza persecuțiilor etnice, respectiv nu a

dovedit că, ar fi fost nevoită să-și schimbe domiciliul din cauza persecuțiilor

etnice, declarațiile autentificate ale martorilor, nefiind relevante.

Examinând sentința atacată,

critica formulată în recurs, probele administrate în cauză, dispozițiile legale

incidente pricinii, precum și față de prevederile art. 304

1

C. proc.

civ., se constată că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ, persoana - cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul

normativ.

Conform art. 2 din Normele

de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin H.G. nr. 127/2002,

prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată se înțelege

persoana care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în

altă localitate, din motive etnice.

Din probele administrate în

cauză rezultă că, reclamanta B.I. s-a născut la data de 17 ianuarie 1944 în

localitatea Cavnic, județul Maramureș, în timpul refugiului pârâților săi Pop

Ioan și Pop Irina, care au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu

Copalnic – Mănăștur, județul Maramureș, din cauza persecuțiilor etnice. Se

reține că fratele reclamantei Pap Ioan este beneficiar al drepturilor acordate

de O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000 cu modificările și

completările ulterioare, prin Hotărârea nr. 13681/2008 a C.J.P. Bihor.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000

rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea

unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor

persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele - cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât

și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

s-au refugiat din cauza persecuțiilor etnice, din localitatea de domiciliu a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care fiind născut în perioada refugiului/ strămutării, a suferit toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat

urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Satu - Mare împotriva sentinței nr. 179/CA/2008 – P.I. din 20 octombrie

2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2009.