ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2324/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2324/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția comercială, sub nr.

1135/2004, reclamanta

SC

S.E. SRL a chemat în judecată pârâtul Mun. București prin Primarul General,

solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 818.835,19 dolari

SUA reprezentând contravaloare prestații efectuate în perioada 1 septembrie

2001 - 22 ianuarie 2002 și suma de 1.414.103,71 dolari SUA reprezentând

penalități de întârziere, obligație ce rezultă din contractul de asociere din 14

iulie 1999.

La data de 18 februarie 2004, pârâta a

formulat cerere de chemare în garanție a C.L. Sect. 1 București, C.L. Sect. 3

București, C.L. Sect. 4 București, C.L. Sect. 5 București, C.L. Sect. 6

București, SC U. SA București, SC S. SA București și SC R.E.B.U. SA.

La data de 18 ianuarie 2005 reclamanta

a depus cererea precizatoare solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de

2.154.122,69 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate în perioada

1 septembrie 2001 – 31 ianuarie 2002 și suma de 3.712.728,03 lei reprezentând

penalitățile aferente, sume stabilite prin raportul de expertiză contabilă

judiciară, efectuată de expertul C.V.

Prin sentința civilă nr. 453 din 8

februarie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 1135/2004 de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, a fost anulată cererea de chemare în garanție și a fost

respinsă excepția lipsei calității procesuale a chematelor în garanție formulată

de pârâtă ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanța a admis

cererea precizată formulată de reclamanta SC S.E. SRL iar pârâtul Mun.

București prin Primar a fost obligat la plata sumei de 2.154.122,69 lei

reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate pentru perioada 1 septembrie

2001 – 31 ianuarie 2002, și la plata sumei de 3.712.728,03 lei reprezentând penalități

aferente calculate până la data de 28 octombrie 2003.

Curtea de Apel București prin Decizia civilă

nr. 638 din 28 noiembrie 2006 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul

Mun. București prin Primar împotriva sentinței civile nr. 453/2006.

Prin Decizia nr. 2986 din 5 octombrie

2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul

formulat de pârât împotriva Deciziei civile nr. 638/2006 pronunțată de Curtea

de Apel București, a casat decizia recurată și sentința apelată, cauza fiind trimisă

pentru rejudecare pe fond la Tribunalul București, secția comercială.

În fond, după casare, cauza a fost

înregistrată sub nr. 43033/3/2008 iar prin sentința civilă nr. 7376 din 13

iunie 2008 a fost admisă acțiunea principală formulată de reclamanta SC S.E.

SRL prin lichidator judiciar H.M., pârâtul Mun. București prin Primar fiind

obligat la plata sumei de 2.154.122,69 lei reprezentând contravaloarea

prestațiilor efectuate și 3.712.728,03 lei penalități de întârziere. A fost

respinsă excepția de netimbrare și excepția nulități cererii de chemare în

garanție formulată de pârâtul Mun. București prin Primar împotriva chematelor

în garanței C.L. Sect. 1 București, C.L. Sect. 2 București, C.L. Sect. 3

București, C.L. Sect. 4 București, C.L. Sect. 5 București, C.L. Sect. 6

București, SC U. SA București, SC R.E.S. R.E.B.U. SA București și SC S. SA

București.

A fost admisă excepția lipsei

capacității procesuale de folosință a chematelor în garanței C.L. Sect. 1

București, C.L. Sect. 2 București, C.L. Sect. 3 București, C.L. Sect. 4

București, C.L. Sect. 5 București, C.L. Sect. 6 București iar cererea de

chemare în garanție formulată împotriva acestora a fost respinsă pentru lipsa

capacității procesuale de folosință.

A fost disjunsă cererea de chemare în

garanție formulată în contradictoriu cu SC U. SA București, SC R.E.S. R.E.B.U.

SA București, SC S. SA București dispunându-se formarea unui dosar.

Curtea de Apel București prin Decizia nr.

148 din 27 martie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul Mun.

București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 7376/2008

pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 43033/3/2007.

În motivarea deciziei instanța a

reținut, în esență, că izvorul pretențiilor dedus judecății îl constituie

contractul de asociere încheiat la data de 14 septembrie 1999 între apelantă și

SC C.I. SA

(fila 3) aceasta cesionând

drepturile și obligațiile prevăzute în contract către intimata reclamantă SC S.E.

SRL, contract ce a avut ca obiect proiectarea, construirea și exploatarea unui

depozit controlat de deșeuri solide, urbane situat în Com. Vidra, Sat Sintești,

Jud. Ilfov, pentru o perioadă de 20 de ani.

În temeiul acestui contract, apelanta

pârâtă s-a obligat să pună la dispoziția asocierii, terenul situat în Com. Vidra,

Sat. Sintești precum și să achite tarifele de depozitare a deșeurilor stabilite

de pârât.

Contractul nu a fost modificat

ulterior, apelanta pârâtă refuzând să-și îndeplinească obligațiile de plată

asumate pentru perioada 1 septembrie 2001 – 31 ianuarie 2002, invocând H.C.G.M.B.

nr. 141 din 5 iulie 2001 în baza căruia serviciul de salubritate a fost

descentralizat, astfel încât, în opinia apelantei, contractul a fost golit de

conținut din moment ce serviciul de salubritate a trecut la sectoarele Mun. București.

Susținerile apelantei nu au fost

reținute de instanță întrucât părțile nu au modificat dispozițiile contractului

de asociere, iar apariția H.C.G.M.B. nu poate modifica unilateral contractul,

având în vedere dispozițiile art. 969 C. proc. civ., contractul fiind legea

părților și doar părțile îl pot modifica în baza acordului de voință, H.C.G.M.B.

nefiind opozabil celeilalte părți contractante.

Actele emise de autoritățile locale nu

pot modifica un contract încheiat de către autoritatea locală câtă vreme

cealaltă parte contractantă nu și-a exprimat voința în acest sens, ambele părți

fiind ținute să-și îndeplinească în tocmai obligațiile asumate.

Între intimata reclamantă și

intimatele chemate în garanție nu există niciun raport juridic în temeiul căruia

intimata reclamantă să solicite plata sumelor de bani datorată de apelantă. Ca

urmare instanța de apel a apreciat că în mod corect pârâta a fost obligată la

plata sumelor solicitate, sume al căror cuantum a fost stabilit prin raportul

de expertiză efectuat în cauză, raport necontestat de pârâte.

Cu privire la excepția lipsei

capacității de folosință a chematelor în garanție s-a apreciat că în mod corect

a fost admisă, întrucât consiliile locale sunt unități deliberative fără

personalitate juridică.

Împotriva Deciziei civile nr. 148/2009

pronunțată de Curtea de Apel București, a formulat recurs pârâtul Mun.

București prin Primarul General.

În dezvoltarea motivelor de recurs

întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

recurenta a prezentat pe larg situația de fapt arătând că instanța de apel a

aplicat și interpretat greșit dispozițiile legale.

Potrivit art. 4 pct. 11 din contractul

de asociere, Primăriei Mun. București îi revenea obligația ca pentru o perioadă

de 2 ani de la intrarea în funcțiune a depozitului să achite o sumă de

depozitare în cuantum de 10 dolari SUA/tonă.

La data de 5 iulie 2001 s-a înaugurat

depozitul ecologic, dată la care s-a emis H.C.G.M.B. nr. 141, prin care s-a

hotărât ca cheltuielile privind serviciul de salubritate să treacă din

finanțarea H.C.G.M.B. în finanțarea consiliilor locale ale sectoarelor iar

ulterior a fost emisă dispoziția primarului general nr. 1353/2001. Prin urmare,

cheltuielile pentru salubrizare au trecut din finanțarea C.G. al Mun. București

în finanțarea Bugetelor C.L. ale celor 6 sectoare.

Primăria Mun. București a încheiat

trei contracte cu SC U. SA București, SC R.E.S. R.E.B.U. SA București și SC S.

SA București, având ca scop achiziția serviciului de salubritate iar aceste

societăți au perceput un tarif lunar pentru colectarea, transportul și

depozitarea deșeurilor menajere de la populație, aceste societăți având obligația

să plătească depozitarea deșeurilor menajere la groapa Vidra către SC S.E. SRL.

De asemenea, prin adaptarea H.C.G.M.B.

nr. 141/2001, prin care serviciul s-a descentralizat, banii aferenți plății

acestui serviciu au fost redirecționați către C.L. ale sect. 1-6, acestora

revenindu-le în continuare obligația de plată a prestațiilor vizând serviciul

public de salubritate.

Contractul de asociere în

participațiune și-a încetat valabilitatea ca urmare a adoptării hotărârii nr. 141/2001

ținând cont de dispozițiile art. 2 alin. (2) și art. 8 alin. (2) din contract.

În mod greșit a fost admisă excepția

lipsei capacității procesuale de folosință a chematelor în garanție a C.L. sect.

1-6, întrucât printre atribuțiile C.L. se enumeră și aceea că „hotărăște în

condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice”.

Intimatele C.L. sect. 1 și 5, au

formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursul ca nefundat,

întrucât capacitatea procesuală de folosință trebuie analizată din perspectiva

legii nr. 215/2001 în raport cu care C.L. sunt autorități deliberative care nu

au personalitate juridică.

Intimatele SC U. SA București, SC R.E.S.

R.E.B.U. SA București, SC S. SA București au formulat întâmpinare prin care

solicită în esență respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată în raport de

criticile formulate, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat.

Astfel, dispozițiile art. 304 pct. 8 C.

proc. civ. invocate de recurentă, vizează situațiile în care judecătorii

fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecății cu toate

că nu avea dreptul să o facă, clauzele fiind clare și precise dar în

dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta critică de fapt modul de

stabilire a situației de fapt și a probatoriului administrat. Reaprecierea

probelor și schimbarea situației de fapt reținută de isntanțele de fond nu mai

este posibilă însă odată cu abrogarea pct. 10 și 11, al art. 304 C. proc. civ.

prin O.U.G. nr. 138/2000.

Recurenta este în eroare asupra

incidentei în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., legea

sancționând, denaturarea sau schimbarea înțelesului unei convenții iar sub

acest aspect soluția instanței de apel este dată cu respectarea cadrului și

limitelor procesuale.

Astfel, izvorul raportului juridic

dintre părți îl constituie contractul de asociere în participațiune din 14

iulie 1994, iar valabilitatea acestui contract nu a fost întreruptă prin H.C.G.M.B.

nr. 141/2001 așa cum susține recurenta în condițiile în care la data de 8

noiembrie 2005 Primăria Mun. București a încheiat cu intimata SC S.E. SRL un proces

verbal privind încetarea valabilității contractului din 14 iulie 1994 (fila 81

dosar apel).

Instanța de apel nu a denaturat sau

schimbat înțelesul convenției dintre părți, ci s-a pronunțat în cadrul

limitelor procesuale, astfel că motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. nu-și găsește incidența.

Nici motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speță, întrucât recurenta

nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva acestui

text iar afirmația în sensul că intimatele C.L. sect. 1-6 „hotărăște în

condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau

străine.” nu înlătură aplicabilitatea dispozițiilro art. 1 alin. (1) lit. a) și

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Astfel, potrivit textelor legale

evocate C.L. este autoritate deliberativă, iar Primăria este o autoritate

executivă care pune în aplicare și aduce la îndeplinire hotărârile și

dispozițiile C.L., conform art. 61 și 67 din Legea nr. 215/2001. Raportându-ne

strict la autonomia locală și dispozițiile Legii nr. 215/2001, corect s-a

apreciat că, C.L. sunt unități de administrație publică locale cu atribuții

deliberative, care nu au personalitate juridică și ca urmare nici capacitate

procesuală.

Obligațiile stabilite de părți prin

contractul de asociere nu pot fi transmise unei unități deliberative ci

unităților executive, Primăriile fiind instituții publice cu activitate

permanentă care aduc la îndeplinire hotărârile C.L., context în care în mod

corect a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință.

Potrivit art. 969 C. civ.,

„convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Nu se

poate susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile legale evocate în

condițiile în care a dat eficiență clauzelor contractuale inserate în

contractul de asociere, recurenta pârâtă fiind titulara obligațiilor prevăzute

în contractul de asociere, inclusiv cele prevăzute la art. 4 pct. 1 referitoare

la tariful de depozitare și art. 4 pct. 4 vizând penalitățile.

Contractul de asociere nu a fost

desființat sau modificat, producând efectele juridice dintre părți iar H.C.G.M.B.

nr. 141/2001 invocată de recurentă neputând influența în mod unilateral

contractul, aspect reținut corect de instanța de apel. Susținerile recurentei

sunt contradictorii în condițiile în care cotractul de asociere s-a derulat și

după adoptarea H.C.G.M.B. nr. 141/2001 astfel că părțile litigante au stabilit

de comun acord încetarea contractului prin procesul verbal din 8 noiembrie 2005.

Este adevărat că prin H.C.G.M.B. și nr. 141/2001, serviciul de salubrizare a

fost desființat, dar în raporturile contractuale dintre părți nu prezintă

relevanță, atâta timp cât convenția nu a încetat și nici nu a fost modificată

conform art. 22 din contract.

Recurenta pârâtă a motivat cererea de

chemare în garanție a intimatelor SC U. SA București, SC R.E.S. R.E.B.U. SA

București, SC S. SA București pe prevederile H.C.G.M.B. nr. 141/2001 și pe

contractele încheiate cu acestea dar prin sentința nr. 7376/2008 a fost disjunsă

cererea vizând cele trei intimate urmând ca recurenta pârâtă să-și valorifice

pretențiile evocate în cadrul dosarului nou format. De asemenea recurenta are

posibilitatea valorificării drepturilor pretinse chemând în judecată unitățile

executive și nu unitățile locale deliberative.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul

Mun. București prin Primar

împotriva deciziei comerciale nr. 148 din

27 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială

, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

iunie 2010.