ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2324/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția comercială, sub nr. 1135/2004, reclamanta SC S.E. SRL a chemat în judecată pârâtul Mun. București prin Primarul General, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 818.835,19 dolari SUA reprezentând contravaloare prestații efectuate în perioada 1 septembrie 2001 - 22 ianuarie 2002 și suma de 1.414.103,71 dolari SUA reprezentând penalități de întârziere, obligație ce rezultă din contractul de asociere din 14 iulie 1999. La data de 18 februarie 2004, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a C.L. Sect. 1 București, C.L.

Sect. 3 București, C.L. Sect. 4 București, C.L. Sect. 5 București, C.L. Sect. 6 București, SC U. SA București, SC S. SA București și SC R.E.B.U. SA. La data de 18 ianuarie 2005 reclamanta a depus cererea precizatoare solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2.154.122,69 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate în perioada 1 septembrie 2001 – 31 ianuarie 2002 și suma de 3.712.728,03 lei reprezentând penalitățile aferente, sume stabilite prin raportul de expertiză contabilă judiciară, efectuată de expertul C.V. Prin sentința civilă nr. 453 din 8 februarie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 1135/2004 de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost anulată cererea de chemare în garanție și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a chematelor în garanție formulată de pârâtă ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanța a admis cererea precizată formulată de reclamanta SC S.E. SRL iar pârâtul Mun. București prin Primar a fost obligat la plata sumei de 2.154.122,69 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate pentru perioada 1 septembrie 2001 – 31 ianuarie 2002, și la plata sumei de 3.712.728,03 lei reprezentând penalități aferente calculate până la data de 28 octombrie 2003. Curtea de Apel București prin Decizia civilă nr. 638 din 28 noiembrie 2006 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul Mun. București prin Primar împotriva sentinței civile nr. 453/2006. Prin Decizia nr. 2986 din 5 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul formulat de pârât împotriva Deciziei civile nr. 638/2006 pronunțată de Curtea de Apel București, a casat decizia recurată și sentința apelată, cauza fiind trimisă pentru rejudecare pe fond la Tribunalul București, secția comercială.

În fond, după casare, cauza a fost înregistrată sub nr. 43033/3/2008 iar prin sentința civilă nr. 7376 din 13 iunie 2008 a fost admisă acțiunea principală formulată de reclamanta SC S.E. SRL prin lichidator judiciar H.M., pârâtul Mun. București prin Primar fiind obligat la plata sumei de 2.154.122,69 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate și 3.712.728,03 lei penalități de întârziere. A fost respinsă excepția de netimbrare și excepția nulități cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Mun. București prin Primar împotriva chematelor în garanței C.L. Sect. 1 București, C.L. Sect. 2 București, C.L. Sect. 3 București, C.L. Sect. 4 București, C.L. Sect. 5 București, C.L. Sect.

6 București, SC U. SA București, SC R.E.S. R.E.B.U. SA București și SC S. SA București. A fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a chematelor în garanței C.L. Sect. 1 București, C.L. Sect. 2 București, C.L. Sect. 3 București, C.L. Sect. 4 București, C.L. Sect. 5 București, C.L. Sect. 6 București iar cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestora a fost respinsă pentru lipsa capacității procesuale de folosință. A fost disjunsă cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu SC U. SA București, SC R.E.S. R.E.B.U. SA București, SC S. SA București dispunându-se formarea unui dosar. Curtea de Apel București prin Decizia nr. 148 din 27 martie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul Mun.

București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 7376/2008 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 43033/3/2007. În motivarea deciziei instanța a reținut, în esență, că izvorul pretențiilor dedus judecății îl constituie contractul de asociere încheiat la data de 14 septembrie 1999 între apelantă și

SC C.I. SA

(fila 3) aceasta cesionând drepturile și obligațiile prevăzute în contract către intimata reclamantă SC S.E. SRL, contract ce a avut ca obiect proiectarea, construirea și exploatarea unui depozit controlat de deșeuri solide, urbane situat în Com. Vidra, Sat Sintești, Jud. Ilfov, pentru o perioadă de 20 de ani. În temeiul acestui contract, apelanta pârâtă s-a obligat să pună la dispoziția asocierii, terenul situat în Com. Vidra, Sat. Sintești precum și să achite tarifele de depozitare a deșeurilor stabilite de pârât. Contractul nu a fost modificat ulterior, apelanta pârâtă refuzând să-și îndeplinească obligațiile de plată asumate pentru perioada 1 septembrie 2001 – 31 ianuarie 2002, invocând H.C.G.M.B.

nr. 141 din 5 iulie 2001 în baza căruia serviciul de salubritate a fost descentralizat, astfel încât, în opinia apelantei, contractul a fost golit de conținut din moment ce serviciul de salubritate a trecut la sectoarele Mun. București. Susținerile apelantei nu au fost reținute de instanță întrucât părțile nu au modificat dispozițiile contractului de asociere, iar apariția H.C.G.M.B. nu poate modifica unilateral contractul, având în vedere dispozițiile art. 969 C. proc. civ., contractul fiind legea părților și doar părțile îl pot modifica în baza acordului de voință, H.C.G.M.B. nefiind opozabil celeilalte părți contractante. Actele emise de autoritățile locale nu pot modifica un contract încheiat de către autoritatea locală câtă vreme cealaltă parte contractantă nu și-a exprimat voința în acest sens, ambele părți fiind ținute să-și îndeplinească în tocmai obligațiile asumate.

Între intimata reclamantă și intimatele chemate în garanție nu există niciun raport juridic în temeiul căruia intimata reclamantă să solicite plata sumelor de bani datorată de apelantă. Ca urmare instanța de apel a apreciat că în mod corect pârâta a fost obligată la plata sumelor solicitate, sume al căror cuantum a fost stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză, raport necontestat de pârâte. Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a chematelor în garanție s-a apreciat că în mod corect a fost admisă, întrucât consiliile locale sunt unități deliberative fără personalitate juridică. Împotriva Deciziei civile nr. 148/2009 pronunțată de Curtea de Apel București, a formulat recurs pârâtul Mun.

București prin Primarul General. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta a prezentat pe larg situația de fapt arătând că instanța de apel a aplicat și interpretat greșit dispozițiile legale. Potrivit art. 4 pct. 11 din contractul de asociere, Primăriei Mun. București îi revenea obligația ca pentru o perioadă de 2 ani de la intrarea în funcțiune a depozitului să achite o sumă de depozitare în cuantum de 10 dolari SUA/tonă. La data de 5 iulie 2001 s-a înaugurat depozitul ecologic, dată la care s-a emis H.C.G.M.B. nr. 141, prin care s-a hotărât ca cheltuielile privind serviciul de salubritate să treacă din finanțarea H.C.G.M.B.

în finanțarea consiliilor locale ale sectoarelor iar ulterior a fost emisă dispoziția primarului general nr. 1353/2001. Prin urmare, cheltuielile pentru salubrizare au trecut din finanțarea C.G. al Mun. București în finanțarea Bugetelor C.L. ale celor 6 sectoare. Primăria Mun. București a încheiat trei contracte cu SC U. SA București, SC R.E.S. R.E.B.U. SA București și SC S. SA București, având ca scop achiziția serviciului de salubritate iar aceste societăți au perceput un tarif lunar pentru colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor menajere de la populație, aceste societăți având obligația să plătească depozitarea deșeurilor menajere la groapa Vidra către SC S.E. SRL. De asemenea, prin adaptarea H.C.G.M.B.

nr. 141/2001, prin care serviciul s-a descentralizat, banii aferenți plății acestui serviciu au fost redirecționați către C.L. ale sect. 1-6, acestora revenindu-le în continuare obligația de plată a prestațiilor vizând serviciul public de salubritate. Contractul de asociere în participațiune și-a încetat valabilitatea ca urmare a adoptării hotărârii nr. 141/2001 ținând cont de dispozițiile art. 2 alin. (2) și art. 8 alin. (2) din contract. În mod greșit a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a chematelor în garanție a C.L. sect. 1-6, întrucât printre atribuțiile C.L. se enumeră și aceea că „hotărăște în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice”.

Intimatele C.L. sect. 1 și 5, au formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursul ca nefundat, întrucât capacitatea procesuală de folosință trebuie analizată din perspectiva legii nr. 215/2001 în raport cu care C.L. sunt autorități deliberative care nu au personalitate juridică. Intimatele SC U. SA București, SC R.E.S. R.E.B.U. SA București, SC S. SA București au formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat. Astfel, dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocate de recurentă, vizează situațiile în care judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecății cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele fiind clare și precise dar în dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta critică de fapt modul de stabilire a situației de fapt și a probatoriului administrat.

Reaprecierea probelor și schimbarea situației de fapt reținută de isntanțele de fond nu mai este posibilă însă odată cu abrogarea pct. 10 și 11, al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000. Recurenta este în eroare asupra incidentei în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., legea sancționând, denaturarea sau schimbarea înțelesului unei convenții iar sub acest aspect soluția instanței de apel este dată cu respectarea cadrului și limitelor procesuale. Astfel, izvorul raportului juridic dintre părți îl constituie contractul de asociere în participațiune din 14 iulie 1994, iar valabilitatea acestui contract nu a fost întreruptă prin H.C.G.M.B. nr. 141/2001 așa cum susține recurenta în condițiile în care la data de 8 noiembrie 2005 Primăria Mun.

București a încheiat cu intimata SC S.E. SRL un proces verbal privind încetarea valabilității contractului din 14 iulie 1994 (fila 81 dosar apel). Instanța de apel nu a denaturat sau schimbat înțelesul convenției dintre părți, ci s-a pronunțat în cadrul limitelor procesuale, astfel că motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu-și găsește incidența. Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speță, întrucât recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva acestui text iar afirmația în sensul că intimatele C.L. sect. 1-6 „hotărăște în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine.” nu înlătură aplicabilitatea dispozițiilro art. 1 alin. (1) lit. a) și art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Astfel, potrivit textelor legale evocate C.L. este autoritate deliberativă, iar Primăria este o autoritate executivă care pune în aplicare și aduce la îndeplinire hotărârile și dispozițiile C.L., conform art. 61 și 67 din Legea nr. 215/2001. Raportându-ne strict la autonomia locală și dispozițiile Legii nr. 215/2001, corect s-a apreciat că, C.L. sunt unități de administrație publică locale cu atribuții deliberative, care nu au personalitate juridică și ca urmare nici capacitate procesuală. Obligațiile stabilite de părți prin contractul de asociere nu pot fi transmise unei unități deliberative ci unităților executive, Primăriile fiind instituții publice cu activitate permanentă care aduc la îndeplinire hotărârile C.L., context în care în mod corect a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință.

Potrivit art. 969 C. civ., „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Nu se poate susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile legale evocate în condițiile în care a dat eficiență clauzelor contractuale inserate în contractul de asociere, recurenta pârâtă fiind titulara obligațiilor prevăzute în contractul de asociere, inclusiv cele prevăzute la art. 4 pct. 1 referitoare la tariful de depozitare și art. 4 pct. 4 vizând penalitățile. Contractul de asociere nu a fost desființat sau modificat, producând efectele juridice dintre părți iar H.C.G.M.B. nr. 141/2001 invocată de recurentă neputând influența în mod unilateral contractul, aspect reținut corect de instanța de apel.

Susținerile recurentei sunt contradictorii în condițiile în care cotractul de asociere s-a derulat și după adoptarea H.C.G.M.B. nr. 141/2001 astfel că părțile litigante au stabilit de comun acord încetarea contractului prin procesul verbal din 8 noiembrie 2005. Este adevărat că prin H.C.G.M.B. și nr. 141/2001, serviciul de salubrizare a fost desființat, dar în raporturile contractuale dintre părți nu prezintă relevanță, atâta timp cât convenția nu a încetat și nici nu a fost modificată conform art. 22 din contract. Recurenta pârâtă a motivat cererea de chemare în garanție a intimatelor SC U. SA București, SC R.E.S. R.E.B.U. SA București, SC S. SA București pe prevederile H.C.G.M.B. nr. 141/2001 și pe contractele încheiate cu acestea dar prin sentința nr. 7376/2008 a fost disjunsă cererea vizând cele trei intimate urmând ca recurenta pârâtă să-și valorifice pretențiile evocate în cadrul dosarului nou format.

De asemenea recurenta are posibilitatea valorificării drepturilor pretinse chemând în judecată unitățile executive și nu unitățile locale deliberative. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Mun. București prin Primar împotriva deciziei comerciale nr. 148 din 27 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.