ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3772/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 18

din 18 ianuarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.D.,

în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Timiș și, în consecință,

a dispus anularea Hotărârii nr. 10645 din 12 octombrie 2009, emisă de

pârâtă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, potrivit certificatului de naștere

al reclamantei, aceasta s-a născut la data de 14 octombrie 1944 în

localitatea Sânnicolau Mare, județul Timiș, după ce, anterior,

mama sa, B.F., născută ungur se refugiase din Ardealul de Nord ca

urmare a aplicării Dictatului de la Viena din anul 1940.

S-a reținut, de asemenea,

că mama reclamantei la rândul său este beneficiară a

dispozițiilor Legii nr. 189/2000, astfel cum rezultă din deciziile

nr. 71005 din 06 iunie 2002 și respectiv, nr. 896 din 19 aprilie 2002,

emise de pârâtă, prin care s-a constatat că, în perioada 10 octombrie

1940 – 06 martie 1945, aceasta a fost refugiată conform art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000 și art. 2 din H.G. nr. 127/2000.

În raport de această

situație de fapt, instanța de fond a apreciat că atâta vreme

mamei reclamantei i s-a recunoscut incidența Legii nr. 189/2000,

constatându-se că are calitate de persoană strămutată, în sensul

art. 1 lit. c) din aceeași lege și reclamanta, născută în

perioada refugiului părinților săi, trebuie să beneficieze

de aceleași drepturi, avându-se în vedere condițiile vitrege în care

s-a născut și a trăit pe dura refugiului, neexistând nicio

rațiune pentru ca acesteia să nu-i fie recunoscute drepturile reglementate

de O.U.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta, susținând că, în mod corect, Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 189/2000 a reținut neîndeplinirea de către reclamantă

a condițiilor impuse de lege, întrucât la data de 10 octombrie 1940, când

s-a strămutat mama sa, reclamanta nici nu era concepută, sens în care

au fost invocate Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 și nr. 3423

din 26 septembrie 2002 emise de C.N.P.D.A.S.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobate prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui

act normativ beneficiază persoana, cetățean român care, în

perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie

1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice,

fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Textele legale au avut în vedere persecuția

din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți

și copiii născuți sau concepuți înainte sau în timpul

refugiului părinților, atâta vreme cât consecințele

traumatizante ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți

membrii familiei și în condițiile în care scopul legii este acordarea

unor drepturi compensatorii celor afectați.

În acest sens urmează a fi

respinse susținerile recurentei privind interpretarea dată

dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, prin precizările C.N.P.D.A.S.

întrucât aceste acte administrative prin natura lor juridică, nu pot avea

drept consecință modificarea sau completarea legii în baza

căreia au fost emise.

În consecință, intimata -

reclamantă născută la data de 14 octombrie 1944, pe teritoriul

României, în localitatea în care mama sa a fost strămutată, ca efect

al Dictatului de la Viena, din anul 1940, cu alte cuvinte în intervalul

reglementat de Legea nr. 189/2000 este îndreptățită, așa

cum corect a reținut și prima instanță, să beneficieze

de drepturile acordate prin acest act normativ.

Pentru considerentele

menționate, constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii

instanței de fond, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, prezentul

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.

Timiș împotriva sentinței civile nr. 18 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.