ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3772/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 18 din 18 ianuarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.D., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Timiș și, în consecință, a dispus anularea Hotărârii nr. 10645 din 12 octombrie 2009, emisă de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit certificatului de naștere al reclamantei, aceasta s-a născut la data de 14 octombrie 1944 în localitatea Sânnicolau Mare, județul Timiș, după ce, anterior, mama sa, B.F., născută ungur se refugiase din Ardealul de Nord ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena din anul 1940. S-a reținut, de asemenea, că mama reclamantei la rândul său este beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, astfel cum rezultă din deciziile nr. 71005 din 06 iunie 2002 și respectiv, nr. 896 din 19 aprilie 2002, emise de pârâtă, prin care s-a constatat că, în perioada 10 octombrie 1940 – 06 martie 1945, aceasta a fost refugiată conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și art. 2 din H.G.

nr. 127/2000. În raport de această situație de fapt, instanța de fond a apreciat că atâta vreme mamei reclamantei i s-a recunoscut incidența Legii nr. 189/2000, constatându-se că are calitate de persoană strămutată, în sensul art. 1 lit. c) din aceeași lege și reclamanta, născută în perioada refugiului părinților săi, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi, avându-se în vedere condițiile vitrege în care s-a născut și a trăit pe dura refugiului, neexistând nicio rațiune pentru ca acesteia să nu-i fie recunoscute drepturile reglementate de O.U.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, susținând că, în mod corect, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a reținut neîndeplinirea de către reclamantă a condițiilor impuse de lege, întrucât la data de 10 octombrie 1940, când s-a strămutat mama sa, reclamanta nici nu era concepută, sens în care au fost invocate Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 și nr. 3423 din 26 septembrie 2002 emise de C.N.P.D.A.S. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobate prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți sau concepuți înainte sau în timpul refugiului părinților, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în condițiile în care scopul legii este acordarea unor drepturi compensatorii celor afectați. În acest sens urmează a fi respinse susținerile recurentei privind interpretarea dată dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, prin precizările C.N.P.D.A.S. întrucât aceste acte administrative prin natura lor juridică, nu pot avea drept consecință modificarea sau completarea legii în baza căreia au fost emise.

În consecință, intimata - reclamantă născută la data de 14 octombrie 1944, pe teritoriul României, în localitatea în care mama sa a fost strămutată, ca efect al Dictatului de la Viena, din anul 1940, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de Legea nr. 189/2000 este îndreptățită, așa cum corect a reținut și prima instanță, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ. Pentru considerentele menționate, constatând că, potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Timiș împotriva sentinței civile nr. 18 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.