ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5035/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 302 din 10 martie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei M.A. formulată în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj și a dispus anularea Hotărârii nr. 21317/2007 emisă de pârâtă, obligând C.J.P. Cluj să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiată în perioada 15 octombrie 1940 - 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 martie 2006. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor F.I.

și I.Șt., precum și actele de stare civilă al reclamantei atestă cu caracter unitar împrejurarea că aceasta din urmă, împreună cu părinții săi s-au refugiat în perioada octombrie 1940 - aprilie 1945, din localitatea Diviciorii Mari, Jud. Cluj, în satul Cătina, jud. Cluj. A mai reținut prima instanță că probele testimoniale provin de la persoane care, la rândul lor, sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare ale pârâtei, iar practica Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că, în ceea ce privește situația schimbării domiciliului, situația de fapt trebuie apreciată în funcție de realitățile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuțiile etnice exercitate asupra populației române de către trupele maghiare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin invocarea dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. La termenul din 17 septembrie 2008, pentru lipsa nejustificată a părților, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Cauza a fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. , orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Cum, în cauză, nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 – art. 251 C. proc.

civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de C.J. P. Cluj, împotriva sentinței nr. 302 din 10 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.