ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5035/2009

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 302 din 10 martie

2008, Curtea de

Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea

reclamantei M.A. formulată în

contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Cluj și a dispus

anularea Hotărârii nr. 21317/2007

emisă de pârâtă, obligând C.J.P. Cluj să-i recunoască reclamantei calitatea de

refugiată în perioada 15 octombrie 1940 -

06

martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr.

105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data

de 01 martie 2006.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că probele

existente la dosar, respectiv declarațiile

autentificate ale martorilor

F.I. și I.Șt., precum și actele de stare civilă al

reclamantei atestă cu

caracter unitar împrejurarea că aceasta din

urmă, împreună cu părinții săi

s-au refugiat în perioada octombrie

1940 - aprilie 1945, din localitatea Diviciorii Mari, Jud. Cluj, în

satul Cătina, jud. Cluj.

A mai reținut prima instanță că probele

testimoniale provin

de la persoane care, la

rândul lor, sunt beneficiare ale prevederilor

Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin

hotărâri similare ale pârâtei, iar practica Înaltei

Curți de Casație și

Justiție a statuat că, în ceea ce privește situația

schimbării domiciliului, situația de fapt trebuie apreciată în funcție de

realitățile istorice ale momentului, fiind de

notorietate persecuțiile

etnice exercitate asupra populației române de

către trupele maghiare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, prin invocarea dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ.

La termenul din 17 septembrie 2008, pentru

lipsa

nejustificată a părților, s-a dispus

suspendarea judecării cauzei, în

temeiul

art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe

rol, întrucât a rămas în nelucrare timp

de un an.

Potrivit dispozițiilor

art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

,

orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în

nelucrare

din vina părții timp de un an.

Cum, în cauză, nu s-au

îndeplinit acte de procedură de natură

a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit

prevederilor art. 249 – art.

251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea

dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din

oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de C.J.

P. Cluj, împotriva sentinței nr. 302 din 10 martie

2008 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2009.