ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 582/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 422 din 23 septembrie 2011 a Tribunalului Iași s-a hotărât condamnarea inculpatului O.D., în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Iași, studii 12 clase și școală profesională, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă la omor calificat”, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului O.D.

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. pe o durată de 4 ani. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului O.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului O.D., iar, în baza dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 15 iunie 2011 la zi.

În baza dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială, în folosul statului, de la inculpat a unui cuțit, cu lungimea de 32,5 cm., cu mâner metalic de culoare argintie cu inserție de plastic de culoare neagră, iar lama cu o lungime de 19 cm, mijloc de probă ridicat de organul de urmărire penală în baza procesului-verbal din data de 15 iunie 2011, și care se află, în prezent, în custodia Poliției orașului Târgu Frumos. În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.400 RON, din care 200 RON reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, sumă ce va fi avansată Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministrului Justiției.

În temeiul dispozițiilor art. 38 C. proc. pen. cu referire la art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., au fost disjunse acțiunile civile exercitate de către părțile civile C.A., S.C. nr. 1 „S.S.” Iași și S.A.J. Iași, și s-a fixat termen la data de 10 octombrie 2011”. Tribunalul Iași a reținut următoarele: „Atât inculpatul O.D. cât și partea vătămată C.A. își au domiciliul în localitatea T.F., județul Iași și din datele de anchetă rezultă că la un moment au fost chiar prieteni, cei doi lucrând o vreme ca taximetriști la aceeași firmă din localitatea menționată. De altfel, conflictul care a avut ca deznodământ, fapta ce constituie obiectul prezentei cauze penale, a fost unul spontan, fără a exista în antecedență relații tensionate între cei doi.

Astfel, partea vătămată C.A. a aflat că inculpatul îl șicanează pe un bun prieten de al său ori de câte ori îl întâlnește, astfel încât s-a hotărât să se întâlnească cu O.D. și să poarte o discuție cu privire la cele întâmplate. În seara zilei de 14 iunie 2011, în timp ce inculpatul se afla împreună cu prietena sa, respectiv martora G.A.E. pe esplanada din centrul orașului Tg. Frumos, a fost sunat pe telefonul mobil de către partea vătămată C.A., stabilind să se întâlnească în locul respectiv, ceea ce s-a și întâmplat. În jurul orelor 20:00, partea vătămată a ajuns la fața locului însoțită de către un prieten, respectiv martorul I.A.. Cei doi au invitat pe inculpat la o discuție, care însă în scurt timp a degenerat, inculpatul a fost lovit cu pumnii și doborât la pământ de către partea vătămată și cel care o însoțea.

Pe moment inculpatul nu a ripostat, ci s-a ridicat și a fugit în apartamentul părinților săi. Aici a luat hotărârea de a se răzbuna pe partea vătămată, sens în care s-a înarmat cu un cuțit de bucătărie, cu lama în lungime de 19 cm, după care a ieșit în oraș în căutarea agresorului său. În jurul orelor 22:00 în timp ce partea vătămată se afla în autoturismul său, parcat în apropierea terasei „B.O.” din centrul orașului Târgu Frumos a fost observată de către inculpat care, după cum s-a precizat anterior, o căuta prin oraș. În momentul când partea vătămată a sesizat prezența inculpatului și a deschis portiera autoturismului în care se afla, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu acel cuțit cu care se înarmase de acasă, în partea stângă a pieptului, precum și în coasta stângă.

Agresiunea comisă de către inculpat a fost observată de către martorul ocular C.A., cel care avea să-i și acorde primul ajutor părții vătămate. Între timp inculpatul a fugit de la fața locului și s-a refugiat în apartamentul părinților săi, unde avea, de altfel, să fie găsit de către organele de poliție. În termen legal sentința penală a fost apelată de inculpatul O.D. care a criticat-o sub aspectul individualizării cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reducerea acestei pedepse și de partea vătămată C.A. care a criticat-o în latura penală, fiind nemulțumit de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, invocând circumstanțe reale ale săvârșirii faptei, faptul că prejudiciul nu a fost achitat de inculpat.

Prin decizia penală nr. 166 din 20 octombrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile formulate de partea civilă C.A. și inculpatul O.D. împotriva sentinței penale nr. 422 din 23 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași pe care a menținut-o. A obligat partea civilă să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare. A obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondurile statului. A menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus din pedeapsă perioada prevenției de după data de 23 septembrie 2011 la zi. În motivarea acestei hotărâri instanța de apel a reținut următoarele: Coroborând toate probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut corect situația de fapt dând o încadrare juridică corespunzătoare faptei săvârșită de inculpat.

Astfel a reținut că fapta inculpatului O.D. care în seara zilei de 14 iunie 2011 a aplicat într-un loc public multiple lovituri cu un cuțit părții vătămate C.A., cauzându-i multiple leziuni care au pus viața acestuia în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tentativă la omor calificat” prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) – 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și în consecință a dispus condamnarea inculpatului. S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalității de executare. Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut că instanța de apel nu poate analiza probele întrucât instanța a dispus disjungerea soluționării acțiunii civile pentru a fi administrate probe.

Sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. s-a constatat legalitatea măsurii confiscării speciale a obiectului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii. Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recursuri partea civilă C.A. și inculpatul O.D. Apărătorul inculpatului a pus concluzii de admitere a recursului invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc. pen. și în subsidiar pct. 14 C. proc. pen. Totodată a solicitat respingerea recursului declarat de partea civilă. Partea civilă, prin motivele scrise depuse la dosar a solicitat admiterea recursului său apreciind că hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicată inculpatului în raport, atât de gravitatea faptei cât și de consecințele produse, în sensul că este mult prea blândă.

Examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, iar încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) – 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În fapt se reține că în seara zilei de 14 iunie 2011 inculpatul, într-un loc public, a aplicat multiple lovituri cu un cuțit părții vătămate C.A. punându-i acestuia viața în primejdie. În cauză nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc. pen., criticile formulate de apărare în sensul că instanța de apel nu a analizat unul din motive referitor la aplicarea greșită a art. 72 C. pen. nereținând circumstanțe atenuante care puteau conduce la reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, fiind nefondate. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au motivat în fapt și în drept hotărârile pronunțate, dând dezlegare tuturor problemelor ridicate atât de acuzare, cât și de apărare, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că nu se justifică o nouă judecată.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului O.D., se apreciază că aceasta a fost corect individualizată, nefiind incident în cauză nici cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Prima instanță de control judiciar a reevaluat atât circumstanțele reale ale săvârșirii faptei cât și circumstanțele personale ale inculpatului prin prisma criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și ale art. 52 C. pen. referitoare la scopul pedepsei.

Astfel instanța de fond a avut în vedere că inculpatul este infractor primar, este integrat social, are o vârstă tânără, a avut o bună conduită atât în mediul școlar cât și în cel social așa cum rezultă și din caracterizările întocmite de către fostul diriginte al inculpatului de la Grupul Școlar Tehnic Târgu Frumos, dar și a directorului acestei unități de învățământ, caracterizarea întocmită de președintele asociației de proprietari în circumscripția căreia domiciliază inculpatul și familia sa, precum și caracterizarea întocmită de preotul parohiei, instanța reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Față de atitudinea procesuală sinceră a inculpatului se constată că instanța de fond în mod corect a aplicat efectele cuantificării pedepsei prevăzute de art. 76 lit. b) C. pen.

și ale reținerii dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Așa fiind Înalta Curte apreciază că nu se impune nici redozarea pedepsei aplicate inculpatului și nici schimbarea modalității de executare, fapta comisă de acesta prezentând un grad ridicat de pericol social ce impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție. Față de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă C.A. și inculpatul O.D. împotriva deciziei penale nr. 166 din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului O.D., durata reținerii și arestării preventive de la 15 iunie 2011 la 24 februarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul partial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obliga recurenta parte civilă C.A. la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2012.