ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 605/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 605/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penalănr. 19 din 01

iulie 2013 Tribunalul Brăila, în baza art. 403 alin. (1) și (3) C. proc. pen.,

a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul G.M.I.

privind sentința penală nr. 84 din 04 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Brăila.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 1919/113/2013 petentul-condamnat G.M.I., a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 84 din 4 mai 2010 pronunțată de Tribunalul

Brăila.

Din actele și

lucrările dosarului, Tribunalul a constatat, în fapt, următoarele:

Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, Biroul Teritorial

Brăila, a înaintat acestei instanțe cererea de revizuire formulată de

condamnatul-revizuent G.M.I., aflat în stare de detenție în Penitenciarul

Brăila, împreună cu referatul întocmit de procuror, în vederea soluționării

cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 397-402 C. proc. pen.

Astfel, prin

rechizitoriul nr. 74/D/P/2008 al DIICOT-Biroul Teritorial Brăila, s-a dispus

punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.M.I.

(alături de alți 4 inculpați care au fost cercetați, însă, în stare de arest

preventiv) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În fapt, pe

baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, s-a reținut că, în

perioada noiembrie-decembrie 2008, inculpatul G.M.I. a vândut în mod repetat,

comprimate „ecstasy", respectiv:

- a vândut la

data de 10 octombrie 2008 investigatorului sub acoperire „M.N." și

colaboratorului sub acoperire „G.R." un comprimat „ecstasy" de

culoare albă;

- a vândut

circa 20 de comprimate ecstasy de culoare albă inculpatului C.C.N., comprimate

care proveneau de la C.M.C.

Întrucât în

cauza în care era cercetat inculpatul G.M.I. se aflau și alți trei coinculpați

arestați preventiv, impunându-se soluționarea cauzei cu celeritate, s-a dispus

disjungerea cauzei pentru:

- continuarea

cercetărilor față de C.M.C., persoană despre care inculpatul G.M.I. a declarat

că este sursa de furnizare a comprimatelor „ecstasy";

- lămurirea

circumstanțelor în care inculpatul G.M.I. a procurat și intermediat procurarea

de hașiș, conform propriei declarații, de la mai multe persoane („S." și

„M.").

În cursul

judecării cauzei la fond, respectiv la data de 15 iunie 2009, inculpatul G.M.I.

a declarat că a cumpărat 17 comprimate „ecstasy" din care a consumat una,

iar restul comprimatelor le-a vândut unor persoane necunoscute, negând, însă,

că le-ar fi vândut inculpatului C.C.N., așa cum a declarat inițial la urmărirea

penală.

Prin sentința

penală nr. 84 din data de 4 mai 2010 Tribunalul Brăila a hotărât astfel: l-a

condamnat pe inculpatul C.M.I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor civile pe o durată de 3 ani pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată;

aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor civile; executarea

efectivă în regim de detenție a pedepsei aplicate inculpatului G.M.I.;

confiscarea de la acest inculpat a sumei de 1.000 RON provenită din vânzarea a

20 de comprimate ecstasy.

Prin prezenta

cerere, petentul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 84 din data de 4 mai

2010, susținând că:

- instanța de

judecată a dispus condamnarea sa pentru o faptă nedovedită, reținută doar prin prisma

propriilor sale declarații (făcând referire la vânzarea celor 20 de comprimate ecstasy

către inculpatul C.C.N.);

- după rămânerea

definitivă a sentinței prin care a fost condamnat, revizuientul a aflat că față

de C.M.C. nu s-a dispus trimiterea în judecată, deși ar fi trebuit pedepsit în mod

egal;

- dacă instanța

de fond ar fi avut cunoștință despre împrejurarea că numitul C.M.C. nu a fost tras

la răspundere, ar fi aplicat o pedeapsă mai blândă sau poate ar fi dispus achitarea,

în considerarea faptului că nu s-a dovedit decât vânzarea unui singur comprimat

ecstasy.

Din redactarea

cererii, rezultă că petentul a înțeles să promoveze această cale extraordinară de

atac în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen., care poate constitui motiv de revizuire

dacă, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii

de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare, conform art. 394

alin. (2) C. proc. pen.

Tribunalul a apreciat

că, pentru admisibilitatea unei astfel de cereri este necesar a se dovedi existența

faptelor sau împrejurărilor noi.

Ori, o simplă

retractare a declarațiilor date de revizuient în faza de urmărire penală și ulterior

la instanța de judecată, nu a putut fi considerată o împrejurare nouă.

Făcând o analiză

a declarațiilor date de revizuient pe tot parcursul procesului penal, au rezultat

următoarele:

La urmărirea penală

G.M.I. a declarat că la începutul lunii decembrie 2008 C.M.C. i-a dat mai multe

comprimate „ecstasy", ambalate într-o pungă de plastic și așezate într-o cutie

de carton și l-a rugat să le ascundă în garajul său.

Acesta a mai arătat

că i-a dat inculpatului C.C.N. înjur de 20 comprimate ecstasy de culoare albă contra

sumei de 50 RON/buc, drogurile aparținând lui C.M.C.

La data de 13

decembrie 2008, în timp ce se afla la domiciliul său, au venit doi polițiști, însă

G.M.I. nu a deschis ușa, așteptând până când aceștia au plecat.

Revizuientul cunoștea

că „inculpatul C.C.N. fusese reținut și cercetat pentru trafic de droguri și a bănuit

că acest inculpat le-a vorbit polițiștilor despre el".

La cercetarea

judecătorească, G.M.I. a declarat că, la sfârșitul lunii septembrie 2008, s-a deplasat

împreună cu C.M.C. la o discotecă din municipiul București și a cumpărat de la o

persoană necunoscută 17 comprimate ecstasy de culoare albă cu suma de 700 RON. Suma

de 500 RON a împrumutat-o de la C.M.C.

După ce a consumat

o pastilă și i s-a făcut rău, G.M.I. a vândut 13 comprimate de la discoteca din

comuna C., județul Brăila, unor persoane necunoscute, iar cele 3 comprimate ecstasy

rămase le-a vândut în Brăila unor persoane necunoscute.

G.M.I. a arătat

că nu a fost ajutat de alte persoane când a vândut drogurile.

În cauza disjunsă,

la data de 23 decembrie 2010, G.M.I. a declarat că numitul C.M.C. nu a fost implicat

în nici o activitate legată de droguri împreună cu revizuientul.

În ceea ce privește

vânzarea de hașiș, G.M.I. a declarat că a transportat cu taxiul și le-a dat numărul

de telefon al furnizorului celor două persoane interesate să cumpere hașiș pe care

le-a condus la locul de întâlnire cu „S.".

Acesta nu a observat

dacă între cele două persoane și „S." s-a făcut vreo tranzacție cu droguri.

Concluzionând,

G.M.I. a afirmat, în mod constant, pe tot parcursul procesului penal că a vândut

mai multe comprimate ecstasy, dar și-a schimbat declarația atât în ceea ce privește

sursa de aprovizionare cu droguri, cât și în ceea ce privește persoanele cărora

le-a vândut drogurile.

Întrucât în cauza

disjunsă, G.M.I. a negat orice implicare a numitului C.M.C. în tranzacțiile cu droguri,

iar alte probe nu au mai putut fi administrate, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de C.M.C. (care a fost audiat în cauza disjunsă la data de 29 septembrie

2010), pe considerentul că aspectele sesizate nu s-au confirmat.

S-a mai arătat

și faptul că din considerentele hotărârii judecătorești de condamnare a revizuientului

rezultă că au fost avute în vedere declarațiile date de acesta atât la urmărirea

penală, cât și la cercetarea judecătorească, că au fost reținute ca și circumstanțe

atenuante atât conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii, cât și comportarea

sinceră în cursul procesului [prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen.].

Instanța de judecată

a coroborat susținerile revizuientului cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate

în cauză, cu declarația investigatorului sub acoperire care a arătat că prima cumpărare

cu droguri a făcut-o de la inculpatul G.M.I. care, ulterior, l-a pus în legătură

cu inculpatul C.C.N.

Împrejurarea că

numitul C.M.C. nu a fost tras la răspundere penală se datorează faptului că nu au

mai putut fi administrate alte probe pentru dovedirea vinovăției lui, dar, în primul

rând, se datorează comportamentului procesual adoptat de revizuient care, inițial,

l-a denunțat și pe C.M.C. ca fiind participant la săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri, iar ulterior, chiar la audierea sa la instanța de judecată, a negat

orice participare a persoanei denunțate.

La aceasta se

adaugă și faptul că G.M.I., în perioadă martie 2009 - octombrie 2010, a fost citat

în nenumărate rânduri în cauza disjunsă, dar nu s-a prezentat, audierea sa realizându-se

abia la data de 23 octombrie 2010 de către procuror.

În raport de cele

anterior expuse, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila a constatat că instanța

de judecată a avut în vedere, la soluționarea fondului, declarația dată de G.M.I.

prin care nega orice implicare în activitatea infracțională, a numitului C.M.C.,

și a individualizat pedeapsa în raport de toate circumstanțele reale rezultate la

urmărirea penală și la judecată, astfel că motivele invocate de revizuient au fost

apreciate de tribunal că nu constituie o împrejurare nouă, iar petentul nu a indicat

probe pertinente, concludente și utile cauzei de natură a conduce la concluzia netemeiniciei

hotărârii de condamnare, cererea sa fiind inadmisibilă.

Pe cale de consecință,

în referatul întocmit și înaintat Tribunalului Brăila, se propune respingerea ca

inadmisibilă a cererii de revizuire a sentinței penale nr. 84 din data de 4 mai

2010 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 3313 din data de

28 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cerere formulată de către

petentul G.M.I.

Tribunalul, analizând,

în baza art. 403 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii,

în camera de consiliu, fără citarea condamnatului și fără participarea procurorului,

a constatat că motivul invocat de către revizuent, respectiv faptul că instanța

de judecată a dispus condamnarea sa pentru o faptă nedovedită, reținută doar prin

prisma declarațiilor sale, fără a dispune și condamnarea lui C.M.C., care nu a mai

fost trimis în judecată și care ar fi atras aplicarea unei pedepse mai blânde în

favoarea sa, poate chiar și achitarea, nu se încadrează în art. 394 C. proc.

pen., care prevede expres și limitativ un număr de cinci cazuri când revizuirea

poate fi cerută:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor,

un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris

care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire ce cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare

penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau

mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Având în vedere

și decizia nr. 60/2007 publicată în M. Of. nr. 574/30.07.2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secțiile unite, tribunalul a constatat că cererea de revizuire

formulată de revizuentul-condamnat, se întemeiază pe alte motive decât cazurile

prevăzute de articolul susmenționat și în conformitate cu dispozițiile art. 403

alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, a declarat apel condamnatul G.M.I., criticând-o ca fiind nelegală

și netemeinică, pentru faptul că, în motivarea hotărârii, preia considerentele din

referatul întocmit de procuror, arătând că nu ar fi deținut 20 de pastile ecstasy,

ci doar una, situație ce ar fi condus la diminuarea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală

nr. 204/A din 5 august 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul revizuent

G.M.I. împotriva sentinței penale nr. 19 din 01 iulie 2013 a Tribunalului Brăila.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs revizuentul.

În raport de data

pronunțării deciziei atacate se constată, mai întâi, că, potrivit art. 12 din Legea

nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului

C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit

legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivii dispozițiilor

legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze respectarea

termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate

cu normele C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Astfel, recursul

promovat de revizuent nu a fost motivat cu cel puțin cinci zile înaintea primului

termen potrivit art. 385

10

C. proc. pen., motivele scrise fiind depuse

la termenul de astăzi de apărătorul ales, care, oral, a invocat prevederile

pct. 17

2

ale art. 385

9

C. proc. pen., cu privire la greșita

aplicare a legii, față de invocarea de către inculpat a unei alte stări de fapt

decât cea reținută pentru condamnarea acestuia, susținându-se că inculpatul a vândut

nu 21 de pastile, ci una, de ecstasy, așa cum reiese din rezoluția pronunțată în

dosarul disjuns, de care el nu a avut cunoștință.

De asemenea, apărarea

consideră că acest caz de casare invocat trebuie coroborat cu cel de la art. 395

9

pct. 3 C. proc. pen., față de participarea aceluiași procuror de ședință atât la

judecarea în fond a inculpatului condamnat, cât și la judecarea cererii de revizuire,

instanța nefiind compusă legal, față de incompatibilitatea procurorului.

Examinând recursul

declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat,

urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:

În speță, recursul

a fost motivat în scris, însă nu în termenul prevăzut de lege, cu ocazia dezbaterilor

și prin motivele scrise depuse astăzi în instanță, invocându-se cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., însă, potrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în redactarea ulterioară Legii

nr. 2/2013, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare

din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim

control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea

acestor cerințe, se observă, însă, că inculpatul și-a motivat recursul numai oral

în ziua judecății, când a depus la dosar, prin apărătorul său ales, memoriul cuprinzând

motivele de recurs, încălcându-și, astfel, obligația care îi revenea potrivit

art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, față

de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu

mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu

și pe cel reglementat de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen.,

nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de acestui motiv de recurs,

nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385

10

alin.

(2) C. proc. pen., care condiționează analizarea respectivelor critici de motivarea,

în scris, a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Referitor la cazul

de casare de la art. 385

9

alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., care poate

fi examinat deoarece acesta poate fi invocat și din oficiu, cu privire la incompatibilitatea

procurorului care ar fi participat la judecarea cauzei în fond și la judecarea cererii

de revizuire, Înalta Curte reține că acest caz de casare nu subzistă, nefiind îndeplinite

condițiile art. 49 C. proc. pen., apărarea nefăcând mențiune ce dispoziție legală,

ca obligație legală de abținere a procurorului, ar fi fost încălcată, astfel încât

să devină incident, în mod corelativ, și un caz de incompatibilitate.

În consecință,

pentru cele anterior reținute, recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform

prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior.

Văzând și dispozițiile

art. 275 C. proc. pen,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul G.M.I. împotriva deciziei penale nr. 204/A din

5 august 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata

sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând

onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 februarie 2014.