ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 605/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penalănr. 19 din 01 iulie 2013 Tribunalul Brăila, în baza art. 403 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul G.M.I. privind sentința penală nr. 84 din 04 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Brăila. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1919/113/2013 petentul-condamnat G.M.I., a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 84 din 4 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Brăila.

Din actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat, în fapt, următoarele: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, Biroul Teritorial Brăila, a înaintat acestei instanțe cererea de revizuire formulată de condamnatul-revizuent G.M.I., aflat în stare de detenție în Penitenciarul Brăila, împreună cu referatul întocmit de procuror, în vederea soluționării cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 397-402 C. proc. pen. Astfel, prin rechizitoriul nr. 74/D/P/2008 al DIICOT-Biroul Teritorial Brăila, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.M.I. (alături de alți 4 inculpați care au fost cercetați, însă, în stare de arest preventiv) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, s-a reținut că, în perioada noiembrie-decembrie 2008, inculpatul G.M.I. a vândut în mod repetat, comprimate „ecstasy", respectiv: - a vândut la data de 10 octombrie 2008 investigatorului sub acoperire „M.N." și colaboratorului sub acoperire „G.R." un comprimat „ecstasy" de culoare albă; - a vândut circa 20 de comprimate ecstasy de culoare albă inculpatului C.C.N., comprimate care proveneau de la C.M.C. Întrucât în cauza în care era cercetat inculpatul G.M.I. se aflau și alți trei coinculpați arestați preventiv, impunându-se soluționarea cauzei cu celeritate, s-a dispus disjungerea cauzei pentru: - continuarea cercetărilor față de C.M.C., persoană despre care inculpatul G.M.I.

a declarat că este sursa de furnizare a comprimatelor „ecstasy"; - lămurirea circumstanțelor în care inculpatul G.M.I. a procurat și intermediat procurarea de hașiș, conform propriei declarații, de la mai multe persoane („S." și „M."). În cursul judecării cauzei la fond, respectiv la data de 15 iunie 2009, inculpatul G.M.I. a declarat că a cumpărat 17 comprimate „ecstasy" din care a consumat una, iar restul comprimatelor le-a vândut unor persoane necunoscute, negând, însă, că le-ar fi vândut inculpatului C.C.N., așa cum a declarat inițial la urmărirea penală. Prin sentința penală nr. 84 din data de 4 mai 2010 Tribunalul Brăila a hotărât astfel: l-a condamnat pe inculpatul C.M.I.

la o pedeapsă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată; aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor civile; executarea efectivă în regim de detenție a pedepsei aplicate inculpatului G.M.I.; confiscarea de la acest inculpat a sumei de 1.000 RON provenită din vânzarea a 20 de comprimate ecstasy. Prin prezenta cerere, petentul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 84 din data de 4 mai 2010, susținând că: - instanța de judecată a dispus condamnarea sa pentru o faptă nedovedită, reținută doar prin prisma propriilor sale declarații (făcând referire la vânzarea celor 20 de comprimate ecstasy către inculpatul C.C.N.); - după rămânerea definitivă a sentinței prin care a fost condamnat, revizuientul a aflat că față de C.M.C.

nu s-a dispus trimiterea în judecată, deși ar fi trebuit pedepsit în mod egal; - dacă instanța de fond ar fi avut cunoștință despre împrejurarea că numitul C.M.C. nu a fost tras la răspundere, ar fi aplicat o pedeapsă mai blândă sau poate ar fi dispus achitarea, în considerarea faptului că nu s-a dovedit decât vânzarea unui singur comprimat ecstasy. Din redactarea cererii, rezultă că petentul a înțeles să promoveze această cale extraordinară de atac în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen., care poate constitui motiv de revizuire dacă, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare, conform art. 394 alin. (2) C. proc.

pen. Tribunalul a apreciat că, pentru admisibilitatea unei astfel de cereri este necesar a se dovedi existența faptelor sau împrejurărilor noi. Ori, o simplă retractare a declarațiilor date de revizuient în faza de urmărire penală și ulterior la instanța de judecată, nu a putut fi considerată o împrejurare nouă. Făcând o analiză a declarațiilor date de revizuient pe tot parcursul procesului penal, au rezultat următoarele: La urmărirea penală G.M.I. a declarat că la începutul lunii decembrie 2008 C.M.C. i-a dat mai multe comprimate „ecstasy", ambalate într-o pungă de plastic și așezate într-o cutie de carton și l-a rugat să le ascundă în garajul său. Acesta a mai arătat că i-a dat inculpatului C.C.N.

înjur de 20 comprimate ecstasy de culoare albă contra sumei de 50 RON/buc, drogurile aparținând lui C.M.C. La data de 13 decembrie 2008, în timp ce se afla la domiciliul său, au venit doi polițiști, însă G.M.I. nu a deschis ușa, așteptând până când aceștia au plecat. Revizuientul cunoștea că „inculpatul C.C.N. fusese reținut și cercetat pentru trafic de droguri și a bănuit că acest inculpat le-a vorbit polițiștilor despre el". La cercetarea judecătorească, G.M.I. a declarat că, la sfârșitul lunii septembrie 2008, s-a deplasat împreună cu C.M.C. la o discotecă din municipiul București și a cumpărat de la o persoană necunoscută 17 comprimate ecstasy de culoare albă cu suma de 700 RON. Suma de 500 RON a împrumutat-o de la C.M.C.

După ce a consumat o pastilă și i s-a făcut rău, G.M.I. a vândut 13 comprimate de la discoteca din comuna C., județul Brăila, unor persoane necunoscute, iar cele 3 comprimate ecstasy rămase le-a vândut în Brăila unor persoane necunoscute. G.M.I. a arătat că nu a fost ajutat de alte persoane când a vândut drogurile. În cauza disjunsă, la data de 23 decembrie 2010, G.M.I. a declarat că numitul C.M.C. nu a fost implicat în nici o activitate legată de droguri împreună cu revizuientul. În ceea ce privește vânzarea de hașiș, G.M.I. a declarat că a transportat cu taxiul și le-a dat numărul de telefon al furnizorului celor două persoane interesate să cumpere hașiș pe care le-a condus la locul de întâlnire cu „S.". Acesta nu a observat dacă între cele două persoane și „S." s-a făcut vreo tranzacție cu droguri.

Concluzionând, G.M.I. a afirmat, în mod constant, pe tot parcursul procesului penal că a vândut mai multe comprimate ecstasy, dar și-a schimbat declarația atât în ceea ce privește sursa de aprovizionare cu droguri, cât și în ceea ce privește persoanele cărora le-a vândut drogurile. Întrucât în cauza disjunsă, G.M.I. a negat orice implicare a numitului C.M.C. în tranzacțiile cu droguri, iar alte probe nu au mai putut fi administrate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.M.C. (care a fost audiat în cauza disjunsă la data de 29 septembrie 2010), pe considerentul că aspectele sesizate nu s-au confirmat.

S-a mai arătat și faptul că din considerentele hotărârii judecătorești de condamnare a revizuientului rezultă că au fost avute în vedere declarațiile date de acesta atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească, că au fost reținute ca și circumstanțe atenuante atât conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii, cât și comportarea sinceră în cursul procesului [prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.]. Instanța de judecată a coroborat susținerile revizuientului cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză, cu declarația investigatorului sub acoperire care a arătat că prima cumpărare cu droguri a făcut-o de la inculpatul G.M.I. care, ulterior, l-a pus în legătură cu inculpatul C.C.N.

Împrejurarea că numitul C.M.C. nu a fost tras la răspundere penală se datorează faptului că nu au mai putut fi administrate alte probe pentru dovedirea vinovăției lui, dar, în primul rând, se datorează comportamentului procesual adoptat de revizuient care, inițial, l-a denunțat și pe C.M.C. ca fiind participant la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, iar ulterior, chiar la audierea sa la instanța de judecată, a negat orice participare a persoanei denunțate. La aceasta se adaugă și faptul că G.M.I., în perioadă martie 2009 - octombrie 2010, a fost citat în nenumărate rânduri în cauza disjunsă, dar nu s-a prezentat, audierea sa realizându-se abia la data de 23 octombrie 2010 de către procuror.

În raport de cele anterior expuse, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila a constatat că instanța de judecată a avut în vedere, la soluționarea fondului, declarația dată de G.M.I. prin care nega orice implicare în activitatea infracțională, a numitului C.M.C., și a individualizat pedeapsa în raport de toate circumstanțele reale rezultate la urmărirea penală și la judecată, astfel că motivele invocate de revizuient au fost apreciate de tribunal că nu constituie o împrejurare nouă, iar petentul nu a indicat probe pertinente, concludente și utile cauzei de natură a conduce la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare, cererea sa fiind inadmisibilă.

Pe cale de consecință, în referatul întocmit și înaintat Tribunalului Brăila, se propune respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire a sentinței penale nr. 84 din data de 4 mai 2010 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 3313 din data de 28 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cerere formulată de către petentul G.M.I. Tribunalul, analizând, în baza art. 403 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii, în camera de consiliu, fără citarea condamnatului și fără participarea procurorului, a constatat că motivul invocat de către revizuent, respectiv faptul că instanța de judecată a dispus condamnarea sa pentru o faptă nedovedită, reținută doar prin prisma declarațiilor sale, fără a dispune și condamnarea lui C.M.C., care nu a mai fost trimis în judecată și care ar fi atras aplicarea unei pedepse mai blânde în favoarea sa, poate chiar și achitarea, nu se încadrează în art. 394 C. proc.

pen., care prevede expres și limitativ un număr de cinci cazuri când revizuirea poate fi cerută: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire ce cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Având în vedere și decizia nr. 60/2007 publicată în M. Of.

nr. 574/30.07.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, tribunalul a constatat că cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat, se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de articolul susmenționat și în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva hotărârii instanței de fond, a declarat apel condamnatul G.M.I., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru faptul că, în motivarea hotărârii, preia considerentele din referatul întocmit de procuror, arătând că nu ar fi deținut 20 de pastile ecstasy, ci doar una, situație ce ar fi condus la diminuarea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 204/A din 5 august 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul revizuent G.M.I.

împotriva sentinței penale nr. 19 din 01 iulie 2013 a Tribunalului Brăila. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul. În raport de data pronunțării deciziei atacate se constată, mai întâi, că, potrivit art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivii dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Astfel, recursul promovat de revizuent nu a fost motivat cu cel puțin cinci zile înaintea primului termen potrivit art. 385 10 C. proc. pen., motivele scrise fiind depuse la termenul de astăzi de apărătorul ales, care, oral, a invocat prevederile pct. 17 2 ale art. 385 9 C. proc. pen., cu privire la greșita aplicare a legii, față de invocarea de către inculpat a unei alte stări de fapt decât cea reținută pentru condamnarea acestuia, susținându-se că inculpatul a vândut nu 21 de pastile, ci una, de ecstasy, așa cum reiese din rezoluția pronunțată în dosarul disjuns, de care el nu a avut cunoștință. De asemenea, apărarea consideră că acest caz de casare invocat trebuie coroborat cu cel de la art. 395 9 pct. 3 C. proc.

pen., față de participarea aceluiași procuror de ședință atât la judecarea în fond a inculpatului condamnat, cât și la judecarea cererii de revizuire, instanța nefiind compusă legal, față de incompatibilitatea procurorului. Examinând recursul declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed: În speță, recursul a fost motivat în scris, însă nu în termenul prevăzut de lege, cu ocazia dezbaterilor și prin motivele scrise depuse astăzi în instanță, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în redactarea ulterioară Legii nr. 2/2013, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că inculpatul și-a motivat recursul numai oral în ziua judecății, când a depus la dosar, prin apărătorul său ales, memoriul cuprinzând motivele de recurs, încălcându-și, astfel, obligația care îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen., care condiționează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Referitor la cazul de casare de la art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., care poate fi examinat deoarece acesta poate fi invocat și din oficiu, cu privire la incompatibilitatea procurorului care ar fi participat la judecarea cauzei în fond și la judecarea cererii de revizuire, Înalta Curte reține că acest caz de casare nu subzistă, nefiind îndeplinite condițiile art. 49 C. proc. pen., apărarea nefăcând mențiune ce dispoziție legală, ca obligație legală de abținere a procurorului, ar fi fost încălcată, astfel încât să devină incident, în mod corelativ, și un caz de incompatibilitate.

În consecință, pentru cele anterior reținute, recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior. Văzând și dispozițiile art. 275 C. proc. pen,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul G.M.I. împotriva deciziei penale nr. 204/A din 5 august 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2014.