ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3530/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3530/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor
de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 13 septembrie
2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a menținut starea de
arest a inculpaților F.F., fiul lui M. și P., arestat în baza mandatului de
arestare preventivă din 11 februarie 2010, emis de Curtea de Apel București,
secția a II-a penală, P.M., fiul lui V. și D., arestat în baza mandatului de
arestare preventivă din 17 februarie 2010, emis de Curtea de Apel București,
secția I penală, G.P., fiul lui P. și L., arestat în baza mandatului de
arestare preventivă din 17 februarie 2010, emis de Curtea de Apel București,
secția I penală, P.F., arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 23
martie 2010, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și G.F.,
fiul lui A. și I., arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 23
martie 2010, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
S-au respins ca
nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Onorariul avocatului
din oficiu, în sumă de câte 100 RON pentru fiecare dintre inculpații P.M.,
G.P., P.F. și G.F. se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești.
Verificând actele și
lucrările dosarului, Curtea a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere
la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, respectiv dispozițiile
art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Împotriva hotărârii,
în termen legal, s-au exercitat recursuri de către patru din cei cinci
inculpați, cu excepția inculpatului P.M.
În apărare, cei patru
recurenți inculpați au solicitat ca în rejudecare să se dispună cercetarea lor
în stare de libertate, pe motiv că nu prezintă pericol pentru ordinea publică
și că se impune eventual aplicarea unei alte măsuri, respectiv cea prevăzută de
art. 136 lit. b) sau c) C. proc. pen.
Se mai arată că nu
mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestului, nu au apărut
temeiuri noi ce să justifice măsura, durata rezonabilă a măsurii a fost
depășită, inculpatul F. are o situație specială fiind căsătorit și cu doi
minori în întreținere.
Instanța de recurs
retine următoarele:
Din actele dosarului
rezultă că inculpatul F.F., a fost comisar de poliție judiciară în cadrul
B.C.C.O. București Serviciul Antidrog - Biroul sector 4 și a fost cercetat și
trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție din data de 01 aprilie 201, în stare de arest preventiv,
sub aspectul complicității la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare
risc în formă continuată, prevăzută de art. 26 teza 2 pct. 2 C. pen. raportat la
art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen.
În ceea ce îl
privește pe acest inculpat, se mențin temeiurile care au fost avute în vedere
la luarea măsurii arestării preventive a acestuia.
Inculpatul săvârșind
infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc,
s-a plasat în interiorul acesteia, ceea ce sporește pericolul social al faptei
săvârșite, vădind prin aceasta atașament pentru un grup infracțional organizat.
Pe parcursul cercetării judecătorești se va putea stabili gradul său de
implicare în activitatea infracțională. În alt plan, situația specială în care
se găsește acesta, respectiv întreținător de doi copii, nu poate cântări atât
de mult încât să reclame pentru acest stadiu procesual punerea sa în libertate.
Totodată, se constată
că sunt trimiși în judecată pentru același gen de infracțiune, respectiv trafic
de droguri de mare risc prevăzut de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și ceilalți inculpați
recurenți, inculpatul G.P. și cu art. 37 lit. b) C. pen.
Din cele două volume
de urmărire penală rezultă că activitatea ilicită a acestora a fost
monitorizată de organele de poliție, că a existat chiar un sediu de distribuire
a drogurilor, respectiv pe str. V., sector 2.
Reevaluând și la
nivelul recursului condițiile impuse de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.
pen., în contextul cauzei, respectiv, începerea cercetării judecătorești de
către instanța de fond, fiind relevate aspecte concrete privind fapta cu care a
fost sesizată instanța, se apreciază că se impune în continuare menținerea
stării de arest a celor patru inculpați recurenți, având în vedere temeiurile
care o justifică și care sunt în acord cu textele de lege mai sus-arătate.
Așadar nu se poate
vorbi la acest stadiu procesual că temeiurile ce au determinat arestul ar fi
dispărut, sau măcar s-ar fi diluat în așa măsură încât să se impună înlocuirea
măsurii arestului preventiv luată, că ne-am afla în poziția depășirii termenului
rezonabil de supunere la o astfel de măsură, ci doar că temeiurile subzistă, că
inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în funcție de
faptele grave imputate, contextul de derulare prezentat.
Având în vedere
aceste considerente, se apreciază implicit ca nefondate cererile de revocare și
de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați inclusiv la
nivelul recursului.
În consecință, toate
recursurile de față apar ca nefondate în funcție de cele specificate și vor fi
respinse pe considerentele art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpații G.P., P.F., G.F. și F.F.
împotriva încheierii din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția
a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul
nr. 2974/2/2010 (840/2010).
Obligă recurenții
inculpați G.P., P.F. și G.F. la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând
onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Obligă recurentul
inculpat F.F. la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 8 octombrie 2010.