ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2361/2011

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 95/F din 29 septembrie 2010, Tribunalul Bistrița-Năsăud, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen.:

S-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.M., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., la plângerea prealabilă a părții vătămate O.G., prin împăcarea părților.

În temeiul disp. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 74 lit. a) - c) și art. 76 lit. b) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a) și art. 64 C. pen.

A fost condamnat inculpatul C.G.I., fără antecedente penale, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) C. pen.

În baza disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C.G.-I., a bâtei corp-delict, folosită de acesta la săvârșirea infracțiunii.

Potrivit disp. art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului C.G.I., la plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate C.I., astfel:

- S.J.U. Bistrița - 1.104 RON;

- S.C.J.U. Cluj - 2.128,78 RON și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată începând din prima zi următoare datei externării părții vătămate, respectiv 28 decembrie 2007.

S-a constatat stinsă latura civilă a cauzei în raport de părțile vătămate O.G. și C.I.

A fost obligat inculpatul C.M., la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului și a părții vătămate O.G. la plata sumei de 40 RON cu același titlu.

A fost obligat inculpatul C.G.I., la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile vătămate C.I. și O.G. și inculpatul C.G.I. sunt ciobani, având în grijă atât oile oamenilor din localitățile de domiciliu, cât și propriile oi.

La data de 16 decembrie 2007, părțile vătămate împreună cu martorul O.V. s-au deplasat cu turma de oi ce o aveau în grijă, în localitatea Galații Bistriței, pentru ca proprietarii de animale să își aleagă oile, după care, cu restul turmei, constând în oile nealese de oameni și în propriile sale oi, partea vătămată C.I. împreună cu ceilalți doi s-au reîntors pe pășunea din apropiere pentru a hrăni animalele.

Ajungând cu turma în locul numit "R.G.", părțile vătămate s-au întâlnit cu turma de oi condusă de inculpatul C.G.-I., care venea dinspre localitatea Dipșa înspre locuința sa. Acesta din urmă le-a solicitat părților vătămate să îi permită să treacă cu turma sa de partea cealaltă a canalului ce traversa terenul însă acestea au refuzat, cerându-i să caute un alt loc de trecere. Din cauza refuzului manifest al părților vătămate, inculpatul a început să discute în contradictoriu cu acestea, pentru ca, în cele din urmă, ajungându-se ca cei în cauză să se insulte și să se amenințe reciproc.

Pe acest fond tensionat, inculpatul C.G.-I. și-a apelat telefonic soția, solicitându-i acesteia să îl trimită de fiul lor M., la fața locului.

Ca urmare a acestei solicitări, inculpatul C.M. s-a deplasat în locul unde se afla tatăl său, cu autoturismul condus de prietenul său, martorul F.A.Z. Inculpatul C.M. s-a îndreptat înspre tatăl său, ajungând lângă partea vătămată O.G., ocazie cu care i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul, în zona feței, după care s-a întors înspre partea vătămată C.I., cu intenția de a o deposeda pe aceasta de bâta ce o avea asupra sa. Întrucât partea vătămată a opus rezistență, inculpatul C.G.-I. a intervenit, aplicându-i o lovitură cu bâta sa, peste spate, moment în care partea vătămată a eliberat bâta ciobănească, s-a dezechilibrat și a căzut. Rămânând cu bâta părții vătămate C.I. asupra sa, inculpatul C.M. a mai aplicat o lovitură cu aceasta peste mână, părții vătămate O.G., după care a plecat de la fața locului.

În același interval de timp, inculpatul C.G.-I. a mai aplicat două lovituri de bâtă părții vătămate C.I. care era căzută. Loviturile au vizat, potrivit declarațiilor inculpatului - corpul victimei, fără ca acesta să poată indica exact zonele atinse. Inculpatul a abandonat apoi pe partea vătămată, plecând cu turma de oi spre domiciliul său.

În urma agresiunii suferite, victima C.I. și-a pierdut temporar cunoștința, iar când și-a revenit a fost ajutată de partea vătămată O.G. să se deplaseze până în sat, la locuința numitului O.L., unde au adăpostit turma de oi. În timp ce O.G. și O.V.-A. se ocupau de adăpostirea oilor, partea vătămată a rămas în drum, în fața locuinței, loc în care a și fost găsită ulterior, de cei doi ciobani, în stare de inconștiență.

Ca urmare, partea vătămată C.I. a fost transportată la S.J.U. Bistrița de unde, în aceeași zi, a fost transferată la S.C.J.U. Cluj, unde a fost internată în perioada 17 - 27 decembrie 2007. La această din urmă dată victima a fost transferată la unitatea sanitară din municipiul Bistrița, de unde a fost externată la data de 11 ianuarie 2008.

Din Raportul de constatare medico-legală din 18 decembrie 2007 întocmit de S.J.M.L. Bistrița-Năsăud rezultă că partea vătămată C.I. a prezentat leziuni corporale traumatice, care s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur, de formă alungită (posibil bâtă), la data de 16 decembrie 2007 și care au necesitat un număr de 75 - 80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziunile întrunind caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții, prin trauma craniană provocată.

În cursul cercetărilor judecătorești s-a efectuat o nouă expertiză medico-legală, prin raportul întocmit în cauză relevându-se că leziunile traumatice prezentate de victima agresiunii s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur, de formă alungită, că leziunile cranio-cerebrale au necesitat 75 - 80 zile de îngrijiri medicale și că acestea au pus în primejdie viața victimei.

Pe de altă parte, din Raportul de constatare medico-legală din 19 decembrie 2007 întocmit de Serviciul medico-legal local, rezultă că, în urma incidentului dintre părți, partea vătămată O.G. a prezentat leziuni corporale traumatice care s-au putut produce la data de 16 decembrie 2007 prin lovire activă, cu un corp dur, de formă alungită (posibil bâtă) și care au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, fără ca acestea să pună în primejdie viața victimei.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu plângerea penală a părții vătămate O.G. și procesul-verbal de verificare din oficiu, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, declarațiile părților vătămate, rapoartele de constatare medico-legale, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpaților.

Fiind audiați inculpații au avut o poziție procesuală favorabilă, recunoscând și regretând faptele comise.

Întrucât, partea vătămată O.G. s-a împăcat cu inculpatul C.M., instanța de fond a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.M. pentru infracțiunea prev. de art. 180 C. pen.

La individualizarea pedepsei, aplicată inculpatul C.G.I., instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.G.I. criticând-o pentru netemeinicie, solicitând schimbarea modalității de executare în sensul aplicării disp. art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală nr. 147/A din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.G.I. domiciliat în G.B., jud. Bistrița-Năsăud, împotriva Sentinței penale nr. 95/F din 29 septembrie 2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

A stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 50 RON onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

A obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât cu privire la cuantum cât și cu privire la modalitatea de executare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.G.I., invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., întrucât nu a avut intenția de a suprima viața victimei.

A solicitat, de asemenea, inculpatul reținerea disp. art. 73 lit. b) C. pen., arătând că a lovit-o pe partea vătămată temându-se pentru viața fiului său.

Inculpatul a solicitat, de asemenea, schimbarea modalității de executare în sensul aplicării disp. art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen. - caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond și în urma unei analize judicioase și complete a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, iar încadrarea juridică dată faptei este justă corespunzând situației de fapt reținute.

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că la data de 16 decembrie 2007 pe fondul unor discuții contradictorii cu părțile vătămate care nu i-au permis inculpatului C.G.I. să treacă cu turma de oi prin locul unde se aflau, acesta l-a chemat pe fiul său, după care au agresat cu bâtele, pe părțile vătămate provocându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 75 - 80 zile îngrijiri medicale pentru partea vătămată C.I. și 7 - 8 zile de îngrijiri medicale pentru partea vătămată O.G., fapt pentru care în mod corect a apreciat instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului C.G.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen.

Față de situația de fapt reținută, apreciază Înalta Curte că încadrarea juridică dată faptei este corectă cât timp cele două expertize medico-legale efectuate în cauză au stabilit că loviturile aplicate victimei i-au pus în primejdie viața, intensitatea acestora, fiind pusă în evidență de numărul mare de zile de îngrijiri medicale.

Chiar dacă inculpatul nu a acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei, forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul este cea a intenției indirecte în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

În cauză nu sunt incidente disp. art. 73 lit. b) C. pen., modalitatea de comitere a faptei nu a scos în evidență faptul că inculpatul C.G.A. a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență.

Probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că inculpatul, fiind deranjat de faptul că victimele nu îi permiteau să treacă cu turma de oi l-a chemat pe fiul său, după care, amândoi le-au agresat pe victime.

Or, modul în care s-au manifestat victimele nu poate fi asimilat cu o acțiune produsă prin violență sau printr-o atingere gravă a demnității sau printr-o altă acțiune gravă, care să producă o asemenea tulburare și să-l determine pe inculpat să acționeze atât de violent.

Chiar și în situația în care victima a avut o atitudine care la deranjat pe inculpat, modul în care acesta a reacționat este vădit disproporționat cu comportamentul victimei, situație în care Înalta Curte apreciază că nu se poate reține scuza provocării.

Nici critica referitoare la netemeinicia pedepsei nu este fondată.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanța de fond a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale a prev. art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat, limitele speciale ale pedepsei între 5 și 10 ani închisoare, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, respectiv numărul mare de lovituri aplicate victimei, caracterizate printr-o intensitate deosebită, apte să pună în pericol viața victimei.

Faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală cât și faptul că a avut o poziție procesuală pozitivă, recunoscând și regretând fapta comisă sunt împrejurări ce au fost avute în vedere de prima instanță care a stabilit cuantumul sub limita prevăzută de lege prin reținerea circumstanțelor prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Și modalitatea de executare a pedepsei a fost just individualizată, în mod corect apreciind instanța de fond că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins doar prin privarea de libertate.

Natura faptei comise, modalitatea de comitere constând în agresarea repetată a victimei cu o bâtă provocându-i leziuni ce au necesitat 75 - 80 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus viața în primejdie sunt împrejurări ce conduc la concluzia că reeducarea inculpatului se poate realiza numai în regim penitenciar.

Înalta Curte în urma propriei analize constată că nu există alte elemente care să determine schimbarea modalității de executare, recunoașterea faptei, una formală de altfel, având în vedere că inculpatul a fost pus în fața evidenței, fiind recunoscut de partea vătămată ca fiind autorul faptei, ca și lipsa antecedentelor penale, o stare normală pentru oricare individ, nu poate fi ridicate la rangul de virtute pentru a determina schimbarea modalității de executare a pedepsei.

Pedeapsa aplicată trebuie să aibă și un caracter de exemplaritate pentru a preveni comiterea unor infracțiuni de același gen, în caz contrar s-ar ajunge la concluzia că oricine poate să atenteze la viața altei persoane știind că va beneficia de un regim sancționator fără privare de libertate, chiar unul formal.

Reținând că sancțiunea penală aplicată inculpatului a fost corect individualizată, fiind aptă să contribuie la atingerea finalității pedepsei prev. de art. 52 C. pen., Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.I. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2011.