ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2149/2012

Asupra cererii de contestație în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 16 ianuarie 2012 condamnații C.I., C.D. și C.L. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 4234 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1441/112/2011. Cazul de contestație în anulare invocat de contestatori a fost cel prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. „când la judecarea recursului, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care existau probe în dosar - respectiv că „părțile implicate în incidentul din 24-25 decembrie 2010 s-au împăcat”.

La examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare condamnații au fost reprezentați de apărător desemnat din oficiu. Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța - constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 și că în sprijinul contestației scrise invocă dovezi care sunt la dosar - admite în principiu contestația. Procedând la examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare, Înalta Curte constată următoarele: Textul art. 391 alin. (2) C. proc. pen. nu prevede obligativitatea admiterii în principiu a cererii de contestație în anulare doar pe singurul temei că a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc.

pen. O interpretare contrară a textului nu numai că ar conferi un caracter pur formal examinării prealabile a cererii de contestație în anulare, dar ar fi neconformă cu teza ultimă care prevede că în sprijinul contestației trebuie să se depună ori să se invoce dovezi care sunt în dosar. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului în care a fost pronunțată decizia contestată, rezultă următoarele: S-a reținut că fapta inculpaților C.D., C.I. și C.L. (minor), care în noaptea de 24 decembrie 2010, aflându-se în loc public, au comis acte ori gesturi și s-au dedat la manifestări prin care s-a tulburat în mod grav ordinea și liniștea publică,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplic.

art. 75 lit. a) și c) C. pen., în cazul inculpaților C.D. și C.I. și art. 99 și urm. C. pen. în cazul inculpatului minor, în cazul tuturor inculpaților cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Faptele inculpatului C.D. care în noaptea de 24 decembrie 2010, împreună cu frații săi, inculpații C.I. și C.L. a aplicat lovituri cu corpuri dure victimelor M.C.D. și M.I.P., acestea fiind lovite inclusiv în zona extremității cefalice, producându-le victimelor leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale, viața primei victime fiind pusă în primejdie, celei de-a doua victime nefiindu-i pusă viața în primejdie, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat în forma tentativei (partea vătămată M.C.D.) prev. de art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., rap.

la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2), cu aplic, art. 20 C. pen. și art. 75 lit. a) și c) C. pen. și vătămarea corporală (partea vătămată M.I.P.), prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., iar fapta aceluiași inculpat de a o lovi pe partea vătămată T.L.S. aceasta suferind leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 4/ 5 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., faptele aflându-se în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. Faptele inculpatului C.I. care în noaptea de 24 decembrie 2010 împreună cu frații săi, inculpații C.D. și C.L. a aplicat lovituri cu corpuri dure părților vătămate M.C.D.

și M.I.P., acestea fiind lovite inclusiv în zona extremității cefalice, producându-le victimelor leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale, viața primei victime fiind pusă în primejdie, în aceeași împrejurare, cu fratele său minor, inculpatul C.I., lovind-o pe partea vătămată M.C.F., producându-i acesteia leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45/ 46 zile de îngrijiri medicale, viața acestei victime nefiind pusă în primejdie, întrunesc elementele constitutive a unei infracțiuni de omor calificat în forma tentativei, prev. de art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) cu aplic.

art. 20 C. pen., și art. 75 lit. a) și c) C. pen. (parte vătămată M.C.D.) și a două infracțiuni de vătămare corporală, cea asupra părții vătămate Mutu Ioan Petru, fiind prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen., a doua, asupra părții vătămate M.C.F., fiind prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 75 lit. a) și c) C. pen.,toate faptele fiind în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. Faptele inculpatului minor C.L. care în noaptea de 24 decembrie 2010, împreună cu frații săi, inculpații C.D. și C.I. a aplicat lovituri cu corpuri dure părților vătămate M.C.D. și M.I.P., producându-le victimelor leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45/ 46 zile de îngrijiri medicale, viața primei victime fiind pusă în primejdie, apoi, în aceeași împrejurare împreună cu fratele său, inculpatul C.I.

a lovit-o pe partea vătămată M.C.F., producându-le victimelor leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45/ 46 zile de îngrijiri medicale, viața acestei victime nefiind pusă în primejdie, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat în forma tentativei (parte vătămată M.C.D.), prev. de art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 175 alin. (1) lit. l) alin. (2) cu aplic. art. 20 C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 99 și urm. C. pen., precum și a două infracțiuni de vătămare corporală, cea asupra părții vătămate M.I.P. fiind prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) și 99 și urm. C. pen., a doua asupra părții vătămate M.C.F.

fiind prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., toate faptele fiind în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. în fine, faptele inculpatului M.C.D., astfel cum au fost acestea descrise întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. (două fapte - părți vătămate C.D. și C.I.). După sesizarea instanței de judecată, anterior începerii cercetărilor judecătorești, inculpații au declarat personal că recunosc săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu, solicitând potrivit dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Ca urmare, instanța de fond a procedat la audierea acestora, ocazie cu care inculpații au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de acuzare și nu solicită administrarea de probe (f. 63-66 dos. instanță). Pe de altă parte, inculpații C.D., C.I. și C.L. au învederat instanței de fond că s-au împăcat cu părțile vătămate M.C.F. și M.I.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală comisă în dauna acestora, convenind asupra stingerii laturii civile, prin plata unor despăgubiri civile atât către cele două părți vătămate, anterior menționate, cât și către partea vătămată M.C.D.

Această înțelegere a fost consemnată în scriptul purtând același titlu, întocmit între părți și depus la dosarul instanței (f. 3-4). Prezente în instanță la termenul din 20 aprilie 2011, părțile vătămate M.I.P., M.C.F. și M.C.D. au confirmat împăcarea survenită și realitatea actului intitulat „înțelegere”. Or, așa cum rezultă din conținutul deciziei, instanța de recurs a avut în vedere situația invocată de contestatori, care de altfel a fost cunoscută chiar de la instanța de fond (filele 3-4 dosar fond). Mai mult acest aspect este lipsit de relevanță în condițiile în care inculpații-contestatori au fost condamnați pentru o infracțiune foarte gravă „tentativă de omor calificat, împăcarea părților survenind numai cu privire la infracțiunea de lovire, nefiind permisă de legiuitor în cazul infracțiunii de tentativă de omor.

În consecință, Înalta Curte constatând neîndeplinite cerințele art. 391 alin. (2) C. proc. pen. - va respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii C.D., C.I. și C.L. împotriva deciziei penale nr. 4234 din 13 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1441/112/2011. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii condamnați C.I., C.D. și C.L. împotriva deciziei penale nr. 4234 din 13 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1441/112/2011. Obligă contestatorii condamnați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 iunie 2012.