ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 488/2012

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub numărul 1136/1/2012 petenții D.I., S.M.I. și I.D.I. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 310 din 2 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în dosarul nr. 676/1/2012, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. În motivarea cererii se arată că cei trei contestatori nu au fost citați legal pentru termenul de judecată din 2 februarie 2010 când s-a soluționat recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., declarat împotriva încheierii din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, nefiind expediate citațiile și neexistând restituirea proceselor-verbale cu semnăturile lor de luare la cunoștință.

Contestatorii au solicitat admiterea în principiu, suspendarea executării hotărârii a cărei anulare o solicită, desființarea deciziei atacate și rejudecarea recursului. Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus atașarea dosarului nr. 676/1/2012 în care s-a pronunțat decizia penală nr. 310 din 2 februarie 2012. La termenul de judecată din 16 februarie 2012 instanța a pus în discuția părților admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, iar în baza dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestației în anulare, respectiv cerea contestatorilor privește o hotărâre penală definitivă pronunțată de instanța de recurs, este făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat de către contestatori se regăsește în cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) C. proc.

pen. și este introdusă de persoane care au calitatea cerută de lege, a dispus admiterea acesteia în principiu și a fixat termen de judecată la 21 februarie 2012 pentru soluționarea în fond a contestației. La termenul de judecată din 16 februarie 2012, apărătorii inculpaților nu au mai susținut și cererea de suspendare a hotărârii care făcea obiectul contestației în anulare. Analizând pe fond, contestația în anulare formulată de inculpații contestatori D.I., S.M.I. și I.D.I., Înalta Curte o consideră nefondată pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen. partea poate face contestație în anulare când procedura de citare a acesteia pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.

În vederea garantării participării părților la procesul penal, legea reglementează procedura de citare a acestora în fața primei instanțe, în fața instanței de apel, în fața instanței de recurs și în anumite condiții în unele căi extraordinare de atac (art. 412 C. proc. pen.). Mijlocul legal prin care se realizează chemarea părților este citarea, care, potrivit legii, trebuie să respecte anumite condiții procedurale. Contestatorii din prezenta cauză au invocat faptul că nu au fost emise citațiile pentru termenul de judecată din data de 2 februarie 2012, când a fost soluționat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., împotriva încheierii din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia prin care a fost admisă cererea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Or, așa cum rezultă din analiza conținutului actelor dosarului nr. 676/1/2012 inculpații au fost citați pentru termenul din 2 februarie 2012, citațiile fiind emise și existente în dosar, ca de altfel și dovada trimiterii acestora prin fax. Mai mult, din practicaua deciziei penale nr. 310 din dosarul nr. 676/1/2012 rezultă că apărătorul ales al inculpaților, avocat C.V., a învederat instanței că „inculpații au cunoștință de termenul fixat pentru judecarea recursului și au solicitat să nu fie aduși, având în vedere condițiile atmosferice”. Or, în condițiile în care apărătorul ales al inculpaților face asemenea afirmații și solicită judecarea cauzei în lipsa acestora, instanța de judecată, în mod corect, prin raportare la dispozițiile art. 291 alin. (2) C. proc.

pen. și art. 385 11 alin. (3) C. proc. pen. a soluționat cauza în lipsa inculpaților, prezența apărătorului lor ales, fiind o garanție a faptului că aceștia aveau cunoștință de proces, citațiile emise de către instanță ajungând la locul de deținere al acestora, însă, așa cum a învederat apărătorul inculpaților aceștia nu au dorit să fie prezenți în fața instanței, datorită condițiilor atmosferice, ce îngreuna transportul lor de la Alba Iulia la București.

Atâta timp cât inculpații au fost citați pentru termenul din 2 februarie 2012 (există la dosar citații emise și transmise) și reprezentați de apărător ales, care a pus concluzii în numele acestora, invocând în mod expres și faptul că aceștia nu doresc să se prezinte în fața instanței (deși nu există la dosar procesul-verbal de primire a citației, mențiunile făcute de apărătorul ales al inculpaților acoperă această lipsă, dovedind că aceștia au fost încunoștințați), precum și existența dispozițiilor art. 385 11 alin. (3) C. proc. pen. care permit soluționarea recursului împotriva încheierilor vizând măsurile preventive în lipsa inculpatului aflat în stare de deținere, Înalta Curte apreciază contestația în anulare ca fiind nefondată.

Măsura arestării preventive a inculpatului, inclusiv soluționarea diferitelor cereri în această materie, constituie un aspect accesoriu fondului cauzei penale, ceea ce a justificat legiuitorul în art. 385 11 alin. (3) C. proc. pen., excepția de la prezența inculpatului, aflat în stare de arest. Astfel, o dispoziție legală stabilită în favoarea inculpatului, cum ar fi prezența la judecarea recursului, nu se poate transforma într-una contrară acestuia.

Așa cum am subliniat mai sus, instanța ca o garanție a respectării drepturilor inculpaților, respectiv acelea de a nu le cauza o vătămare gravă a sănătății, prin efectuarea unui transport care ar fi durat foarte multe ore datorită condițiilor atmosferice nefavorabile, întrucât aveau asistența juridică asigurată de un apărător angajat de inculpați, care prin prezența sa și susținerile concluziilor a garantat respectarea dreptului la apărare al inculpaților, a soluționat cauza fără ca inculpații să fie prezenți, dispozițiile procedurale permițând acest fapt, citațiile fiind emise de către instanță, inculpații, așa cum a susținut apărătorul acestora, având cunoștință de termenul de judecată al recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.

împotriva încheierii Curții de Apel Alba Iulia, motiv pentru care va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii D.I., S.M.I. și I.D.I. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii D.I., S.M.I. și I.D.I. împotriva deciziei penale nr. 310 din 2 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorii la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2012.