ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 488/2012

Asupra cauzei penale

de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub numărul

1136/1/2012 petenții D.I., S.M.I. și I.D.I. au formulat contestație în anulare

împotriva deciziei penale nr. 310 din 2 februarie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală pronunțată în dosarul nr. 676/1/2012,

întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.

În motivarea cererii

se arată că cei trei contestatori nu au fost citați legal pentru termenul de

judecată din 2 februarie 2010 când s-a soluționat recursul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., declarat împotriva

încheierii din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, nefiind expediate

citațiile și neexistând restituirea proceselor-verbale cu semnăturile lor de luare

la cunoștință.

Contestatorii au

solicitat admiterea în principiu, suspendarea executării hotărârii a cărei

anulare o solicită, desființarea deciziei atacate și rejudecarea recursului.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a dispus atașarea dosarului nr. 676/1/2012 în care s-a

pronunțat decizia penală nr. 310 din 2 februarie 2012.

La termenul de

judecată din 16 februarie 2012 instanța a pus în discuția părților

admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, iar în baza

dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., constatând îndeplinite condițiile

prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestației în anulare,

respectiv cerea contestatorilor privește o hotărâre penală definitivă

pronunțată de instanța de recurs, este făcută în termenul prevăzut de lege,

motivul invocat de către contestatori se regăsește în cazurile prevăzute de

art. 386 lit. a) C. proc. pen. și este introdusă de persoane care au calitatea

cerută de lege, a dispus admiterea acesteia în principiu și a fixat termen de

judecată la 21 februarie 2012 pentru soluționarea în fond a contestației.

La termenul de

judecată din 16 februarie 2012, apărătorii inculpaților nu au mai susținut și

cererea de suspendare a hotărârii care făcea obiectul contestației în anulare.

Analizând pe fond,

contestația în anulare formulată de inculpații contestatori D.I., S.M.I. și

I.D.I., Înalta Curte o consideră nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen. partea poate face contestație în

anulare când procedura de citare a acesteia pentru termenul la care s-a judecat

cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.

În vederea garantării

participării părților la procesul penal, legea reglementează procedura de

citare a acestora în fața primei instanțe, în fața instanței de apel, în fața

instanței de recurs și în anumite condiții în unele căi extraordinare de atac

(art. 412 C. proc. pen.). Mijlocul legal prin care se realizează chemarea

părților este citarea, care, potrivit legii, trebuie să respecte anumite

condiții procedurale.

Contestatorii din

prezenta cauză au invocat faptul că nu au fost emise citațiile pentru termenul

de judecată din data de 2 februarie 2012, când a fost soluționat recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.I.I.C.O.T., împotriva încheierii din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba

Iulia prin care a fost admisă cererea inculpaților de înlocuire a măsurii

arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Or, așa cum rezultă din

analiza conținutului actelor dosarului nr. 676/1/2012 inculpații au fost citați

pentru termenul din 2 februarie 2012, citațiile fiind emise și existente în

dosar, ca de altfel și dovada trimiterii acestora prin fax.

Mai mult, din

practicaua deciziei penale nr. 310 din dosarul nr. 676/1/2012 rezultă că

apărătorul ales al inculpaților, avocat C.V., a învederat instanței că

„inculpații au cunoștință de termenul fixat pentru judecarea recursului și au

solicitat să nu fie aduși, având în vedere condițiile atmosferice”. Or, în

condițiile în care apărătorul ales al inculpaților face asemenea afirmații și

solicită judecarea cauzei în lipsa acestora, instanța de judecată, în mod

corect, prin raportare la dispozițiile art. 291 alin. (2) C. proc. pen. și art.

385

11

alin. (3) C. proc. pen. a soluționat cauza în lipsa

inculpaților, prezența apărătorului lor ales, fiind o garanție a faptului că

aceștia aveau cunoștință de proces, citațiile emise de către instanță ajungând

la locul de deținere al acestora, însă, așa cum a învederat apărătorul

inculpaților aceștia nu au dorit să fie prezenți în fața instanței, datorită

condițiilor atmosferice, ce îngreuna transportul lor de la Alba Iulia la

București.

Atâta timp cât

inculpații au fost citați pentru termenul din 2 februarie 2012 (există la dosar

citații emise și transmise) și reprezentați de apărător ales, care a pus

concluzii în numele acestora, invocând în mod expres și faptul că aceștia nu

doresc să se prezinte în fața instanței (deși nu există la dosar

procesul-verbal de primire a citației, mențiunile făcute de apărătorul ales al

inculpaților acoperă această lipsă, dovedind că aceștia au fost

încunoștințați), precum și existența dispozițiilor art. 385

11

alin.

(3) C. proc. pen. care permit soluționarea recursului împotriva încheierilor

vizând măsurile preventive în lipsa inculpatului aflat în stare de deținere,

Înalta Curte apreciază contestația în anulare ca fiind nefondată.

Măsura arestării

preventive a inculpatului, inclusiv soluționarea diferitelor cereri în această

materie, constituie un aspect accesoriu fondului cauzei penale, ceea ce a

justificat legiuitorul în art. 385

11

alin. (3) C. proc. pen.,

excepția de la prezența inculpatului, aflat în stare de arest.

Astfel, o dispoziție

legală stabilită în favoarea inculpatului, cum ar fi prezența la judecarea

recursului, nu se poate transforma într-una contrară acestuia.

Așa cum am subliniat

mai sus, instanța ca o garanție a respectării drepturilor inculpaților,

respectiv acelea de a nu le cauza o vătămare gravă a sănătății, prin efectuarea

unui transport care ar fi durat foarte multe ore datorită condițiilor

atmosferice nefavorabile, întrucât aveau asistența juridică asigurată de un

apărător angajat de inculpați, care prin prezența sa și susținerile

concluziilor a garantat respectarea dreptului la apărare al inculpaților, a

soluționat cauza fără ca inculpații să fie prezenți, dispozițiile procedurale

permițând acest fapt, citațiile fiind emise de către instanță, inculpații, așa

cum a susținut apărătorul acestora, având cunoștință de termenul de judecată al

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.I.I.C.O.T. împotriva încheierii Curții de Apel Alba Iulia, motiv

pentru care va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii

D.I., S.M.I. și I.D.I.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii D.I., S.M.I. și

I.D.I. împotriva deciziei penale nr. 310 din 2 februarie 2012 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorii

la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 februarie 2012.