ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 239/2012

Asupra contestației

în anulare de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 23 septembrie

2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

contestația în anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva deciziei

penale nr. 4121 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5096/2/2010.

În motivarea

contestației în anulare, contestatorul a invocat temeiul prevăzut de art. 386

lit. a) C. proc. pen., respective procedura de citare a părții pentru termenul

la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită

conform legii.

Potrivit art. 391

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a

cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din

26 ianuarie 2012.

Contestația în

anulare formulată este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să

impună admiterea în principiu a contestației formulate.

Conform textului de

lege mai sus-menționat, prima condiție pe care trebuie să o constate instanța

ca îndeplinită, este aceea a formulării cererii de contestație în termenul

prevăzut de lege.

În cauză, așa cum

rezultă din lecturarea dosarului, cererea formulată de contestator a fost

formulată la data de 21 septembrie 2011 (prin fax), iar hotărârea contestată a

fost pronunțată la data de 18 noiembrie 2010, astfel că exercitarea căii de

atac a avut loc după expirarea termenului prevăzut de art. 388 C. proc. pen.

Nici cea de a doua

condiție prevăzută de textul de lege nu este îndeplinită.

În cuprinsul cererii

sale scrise, aflată la dosarul Înaltei Curți, contestatorul a invocat expres

motivul pe care se sprijină contestația, respectiv art. 386 lit. a) C. proc.

pen.

Din examinarea

lucrărilor dosarului rezultă că, în cauza în care s-a pronunțat hotărârea

contestată, contestatorul nu a avut calitatea de parte.

Decizia penală nr.

4121 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, contestată în prezenta cauză, a avut ca obiect recursul declarat de

inculpatul C.M.P. împotriva dispoziției referitoare la respingerea cererii de

sesizare a Curții Constituționale din conținutul dispozitivului deciziei penale

nr. 1543 din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosar nr. 5096/2/2010.

Drept urmare, din

moment ce calea de atac a recursului a fost exercitată de inculpatul C.M.P., se

impunea efectuarea procedurii de citare doar cu recurentul C.M.P., care a invocat

excepția de neconstituționalitate și a uzat de calea de atac prevăzută de lege.

Pentru aceste

considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul G.M. împotriva deciziei penale nr. 4121 din 18 noiembrie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva

deciziei penale nr. 4121 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5096/2/2010.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2012.