ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 239/2012

Asupra contestației în anulare de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 septembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva deciziei penale nr. 4121 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5096/2/2010. În motivarea contestației în anulare, contestatorul a invocat temeiul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., respective procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 26 ianuarie 2012. Contestația în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate. Conform textului de lege mai sus-menționat, prima condiție pe care trebuie să o constate instanța ca îndeplinită, este aceea a formulării cererii de contestație în termenul prevăzut de lege. În cauză, așa cum rezultă din lecturarea dosarului, cererea formulată de contestator a fost formulată la data de 21 septembrie 2011 (prin fax), iar hotărârea contestată a fost pronunțată la data de 18 noiembrie 2010, astfel că exercitarea căii de atac a avut loc după expirarea termenului prevăzut de art. 388 C. proc.

pen. Nici cea de a doua condiție prevăzută de textul de lege nu este îndeplinită. În cuprinsul cererii sale scrise, aflată la dosarul Înaltei Curți, contestatorul a invocat expres motivul pe care se sprijină contestația, respectiv art. 386 lit. a) C. proc. pen. Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că, în cauza în care s-a pronunțat hotărârea contestată, contestatorul nu a avut calitatea de parte. Decizia penală nr. 4121 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestată în prezenta cauză, a avut ca obiect recursul declarat de inculpatul C.M.P. împotriva dispoziției referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale din conținutul dispozitivului deciziei penale nr. 1543 din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 5096/2/2010.

Drept urmare, din moment ce calea de atac a recursului a fost exercitată de inculpatul C.M.P., se impunea efectuarea procedurii de citare doar cu recurentul C.M.P., care a invocat excepția de neconstituționalitate și a uzat de calea de atac prevăzută de lege. Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva deciziei penale nr. 4121 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva deciziei penale nr. 4121 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5096/2/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2012.