ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 886/2012

Asupra contestației în anulare de față în baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 6 iulie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, contestația în anulare formulată de contestatorul

D.I.M. împotriva deciziei penale nr. 2494 din 22 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1498/109/10/a1.

În cererea scrisă formulată de contestator au fost invocate

cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 lit. d) și e) C. proc.

pen.

Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat

admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, în ședința publică din 22

martie 2012.

La termenul de judecată, contestatorul a precizat că nu mai

susține ambele cazuri de contestație în anulare invocate în scris, ci doar cazul

de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., motivând că

nu a fost audiat niciodată de o instanță.

Examinând contestația în anulare, raportat la actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză,

nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391

alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.

Conform textului de lege mai sus-menționat, prima condiție

pe care trebuie să o constate instanța ca îndeplinită, este aceea a formulării cererii

de contestație în termenul prevăzut de lege.

În cauză, așa cum rezultă din lecturarea dosarului, cererea

formulată de contestator a fost formulată la data de 4 iulie 2011 (ștampila poștei)

și înregistrată la instanță la data de 6 iulie 2011, iar executarea hotărârii contestate

a început la data de 22 iunie 2011, contestatorul aflându-se arestat în cauză la

data pronunțării hotărârii.

Raportat la prevederile art. 187 C. proc. pen., contestația

în anulare a fost formulată după expirarea termenului prevăzut de art. 388 C.

proc. pen., întrucât, deși ultima zi era 4 iulie 2011, contestația nu a fost depusă

la administrația locului de deținere ori la oficiul poștal prin scrisoare recomandată.

De altfel, nici cea de a doua condiție prevăzută de textul

de lege nu este îndeplinită.

În cuprinsul cererii sale scrise, aflată în dosarul Înaltei

Curți, deși contestatorul a invocat expres motivul pe care se sprijină contestația,

susținerile acesteia nu pot fi calificate și încadrate în cazul prevăzut de

art. 386 lit. e) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen., împotriva

hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare atunci când,

la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1).

În cauză, niciuna dintre situațiile reglementate de prevederile

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin.

(1) C. proc. pen. nu sunt incidente, aspecte reținute de altfel și în partea introductivă

a deciziei contestate. Astfel, inculpatul a fost aascultat la instanța de fond,

iar împotriva sa au fost pronunțate hotărâri de condamnare.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul D.I.M. împotriva deciziei penale

nr. 2494 din 22 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de contestatorul D.I.M. împotriva deciziei penale nr. 2494 din 22 iunie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1498/109/10/al.

Obligă contestatorul la plata sumei de 500 RON cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2012.