ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2337/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2337/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

penale de față.

Prin Sentința penală nr. 100 din 25 noiembrie

2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. și art. 18

1

C. pen. a fost achitat inculpatul A.T.V. pentru săvârșirea a două infracțiuni

de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 91 lit.

c) C. pen. s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în

cuantum de 500 RON.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să

plătească părții civile C.A.M. suma de 80 RON despăgubiri civile.

Potrivit art. 193

alin. (6) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile

suma de 900 RON cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 pct.

1 lit. d) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de

350 RON cheltuieli judiciare.

S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj înregistrat sub Dosar nr. 725/33/2010 al Curții de

Apel Cluj a fost trimis în judecată inculpatul A.T.V., avocat în cadrul

Baroului București, pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire prev. de

art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în

sarcina inculpatului că la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 10,50 acesta

a agresat-o pe partea vătămată C.A.M. pe care a prins-o de bărbie, după care a

proiectat-o de sol, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un

număr de 3 - 4 zile de îngrijiri medicale, iar la data de 13 mai 2009 în jurul

orelor 20.00 inculpatul i-a aplicat o lovitură cu piciorul aceleiași părți

vătămate în coapsa stângă, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru

vindecare un număr de 1 - 2 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată

C.A.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 80 RON reprezentând

contravaloarea celor două certificate medico-legale.

Inculpatul nu a

recunoscut săvârșirea infracțiunilor.

Curtea de Apel a

constatat că din probele administrate în cauză rezultă următoarele:

- avocat în cadrul Baroului București și partea vătămată C.A.M. locuiesc în

Turda jud. Cluj în imobile învecinate care au o curte comună separată până în

luna mai 2009 de un gard despărțitor din plasă de sârmă fixată pe stâlpi

metalici, care ulterior a fost desființat, iar pe fondul stării de tensiune

dintre cele două părți care rezultă din numeroasele plângeri formulate de partea

vătămată împotriva inculpatului și invers depuse la dosarul cauzei, la data de

28 aprilie 2009 în jurul orelor 11,00 când partea vătămată s-a întors la

domiciliu din oraș unde a fost la cumpărături. Din curtea învecinată ieșea

inculpatul care conducea autoturismul proprietatea acestuia, iar în momentul în

care a observat-o pe partea vătămată acesta a coborât din autoturism și a

început să-i adreseze părții vătămate cuvinte jignitoare, după care a prins-o

de umărul mâinii stângi, a îmbrâncit-o pe aceasta, partea vătămată căzând la

pământ s-a lovit la mâna dreaptă și la genunchi, cauzându-i leziuni care au

necesitat pentru vindecare un număr de 3 - 4 zile de îngrijiri medicale.

de 13 mai 2009 în jurul orelor 20,00 când partea vătămată s-a întors la

domiciliul acesteia venind de la o grădină cu autoturismul condus de soțul

părții vătămate, aceasta din urmă s-a dat jos din autoturism pentru a deschide

poarta de intrare în curte, moment în care inculpatul fiind în fața porții a

început să o înjure pe partea vătămată și i-a aplicat o lovitură cu piciorul în

coapsa stângă, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr

de 1 - 2 zile de îngrijiri medicale.

În faza de urmărire

penală a fost audiată partea vătămată, precum și martorii C.C. - soțul părții

vătămate și O.M. - vecină cu părțile care confirmă cele reținute mai sus.

Martorul C.C. arată

că la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 11,00 când soția sa a venit la

domiciliu a constatat că aceasta plângea, avea hainele cu care era îmbrăcată

răvășite și murdare, iar când a întrebat-o ce s-a întâmplat, partea vătămată

i-a relatat că în curtea imobilului s-a întâlnit cu inculpatul care i-a adresat

cuvinte jignitoare și a îmbrâncit-o căzând la pământ.

La fel arată și

martora O.M. că la data de 28 aprilie 2009 partea vătămată s-a prezentat

însoțită de martorul C.C. la domiciliul acesteia și a constatat că partea

vătămată prezenta urme de lovituri, despre care partea vătămată afirma că au

fost cauzate de inculpat în momentul în care s-a întâlnit cu acesta în curtea

blocului.

Din declarațiile

părții vătămate și a celor doi martori, respectiv soțul părții vătămate și

martora O.M. rezultă că la data de 13 mai 2009 în jurul orelor 20,00 când

partea vătămată se întorcea de la muncă, în momentul în care partea vătămată a

coborât din autoturism pentru a deschide poarte de intrare în curte, inculpatul

care se afla în apropiere a înjurat-o pe partea vătămată și a lovit-o cu

piciorul.

Martorii C.V. și R.O.

audiați în faza de urmărire penală la propunerea inculpatului arată că partea

vătămată l-ar fi provocat pe inculpat aruncând cu apă asupra acestuia dintr-o

sticlă pe care partea vătămată o avea în mână când s-a întors de la muncă.

La fel arată și

martorul M.I. că la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 11,00 fiind la

spălătoria auto din apropierea domiciliului celor două părți, a observat-o pe

partea vătămată care i-a adresat cuvinte jignitoare inculpatului, făcându-l pe

acesta „pușcăriaș", după care a făcut gesturi obscene către inculpat.

În faza de judecată

au fost readministrate toate probele din faza de urmărire penală, precum și

alte probe suplimentare solicitate de ambele părți.

Inculpatul A.T.V. a

fost audiat la termenul de judecată din 27 mai 2010, însă acesta a ridicat doar

anumite excepții cu privire la deficiențele în care s-a desfășurat urmărirea

penală și asupra cărora s-a răspuns prin încheierea de ședință din data de 27

mai 2010.

Din declarația părții

vătămate audiată la termenul de judecată din 17 iunie 2010 rezultă că la data

de 28 aprilie 2010 în jurul orelor 11,00 când se întorcea de la cumpărături

având mai multe plase în mână, în momentul în care a încercat să intre în

curtea imobilului în care aceasta locuiește s-a întâlnit cu inculpatul care

încerca să iasă din curtea învecinată cu autoturismul proprietatea acestuia,

inculpatul a coborât din autoturism, după care i-a adresat cuvinte jignitoare,

a prins-o de umărul mâinii stângi și a îmbrâncit-o aceasta căzând la pământ,

după care inculpatul a urcat în autoturism și a plecat în oraș.

Despre acest incident

avut cu inculpatul partea vătămată i-a relatat soțului acesteia și martorei

O.M.

Tot din declarația

părții vătămate rezultă că la data de 13 mai 2009 în jurul orelor 20,00 când

aceasta se întorcea de la grădină cu autoturismul condus de soțul părții

vătămate, în momentul în care s-a dat jos din autoturism pentru a deschide

poarta de intrare în curtea blocului, inculpatul care se afla în apropiere a

început să o înjure și a lovit-o cu piciorul în coapsa stângă, iar pentru a se

apăra l-a stropit pe inculpat cu apa din sticla pe care o avea în mână și cu

care venea de la grădină.

Cu privire la

neconcordanțele dintre data comiterii celei de a doua infracțiuni, respectiv 13

mai 2009 și data menționată în certificatul medico-legal ca fiind 15 mai 2009

partea vătămată a relatat că s-a prezentat la medicul legist în data de 15 mai

2009 și a completat formularul cu data respectivă, iar medicul legist a trecut

ca și dată a comiterii faptei 15 mai 2009 deși aceasta a avut loc la data de 13

mai 2009.

Din declarația

martorului C.C. rezultă că la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 11,00

când s-a întors soția sa din oraș, aceasta avea hainele cu care era îmbrăcată

pline de praf și prezenta urme de lovituri pe corp, iar când a întrebat-o ce

s-a întâmplat partea vătămată i-a relatat că inculpatul cu care s-a întâlnit în

curtea blocului a înjurat-o, după care a împins-o, iar partea vătămată a căzut

la pământ lovindu-se la piciorul stâng și mâna dreaptă.

La data de 13 mai

2009 când s-a întors cu soția sa de la grădină, partea vătămată a coborât din

autoturism să deschidă poarta de intrare în curte, iar inculpatul care se afla

în apropiere a lovit-o din nou pe aceasta, că a văzut incidentul prin oglinda

retrovizoare și că în momentul când s-a dat jos din autoturism pentru a discuta

cu inculpatul, acesta a plecat pe scările blocului în care locuiește.

Martora O.M. arată în

declarația dată la instanță că în ziua de 28 aprilie 2009 a auzit gălăgie în

curtea blocului, iar când s-a uitat pe geam l-a văzut pe inculpat care înjura

și gesticula în curtea blocului și că după cca. 15 minute la apartamentul său a

venit partea vătămată și soțul acesteia, partea vătămată având urme de lovituri

pe corp, despre care i-a relatat că au fost cauzate de inculpat în momentul în

care s-a întâlnit cu acesta în curtea blocului.

Potrivit declarației

martorului M.I. la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 14,00 se afla la

spălătoria auto situată lângă blocurile în care locuiesc părțile și a

observat-o pe partea vătămată că i-a adresat cuvinte jignitoare inculpatului în

sensul că acesta ar fi „pușcăriaș", însă nu a observat ca părțile să se

îmbrâncească.

Din declarația

martorului P.I. rezultă că la data de 13 mai 2009 în jurul orelor 19, 00 partea

vătămată care s-a dat jos dintr-un autoturism l-a stropit pe inculpat cu apa

dintr-o sticlă pe care o avea în mână și l-a înjurat pe acesta, însă inculpatul

nu a ripostat nici verbal și nici fizic la atitudinea părții vătămate.

Aceleași împrejurări

rezultă și din declarațiile martorilor A.C. fratele inculpatului și K.L.

concubina acestuia din urmă, în sensul că la data de 28 aprilie 200 în jurul

orelor 10,00 când inculpatul încerca să iasă cu autoturismul din curtea

imobilului în care locuiește, partea vătămată care se afla în curtea alăturată

separată de un gard din plasă de sârmă, i-a adresat inculpatului cuvinte

jignitoare „pușcăriaș și hoț", fără ca inculpatul să treacă în curtea în

care se afla partea vătămată sau să exercite acte de violențe asupra acesteia.

Partea vătămată a mai

depus la dosar două CD-uri înregistrate de aceasta referitoare la

comportamentul inculpatului, care au fost vizionate în prezența părților și a

apărătorilor acestora la data de 5 noiembrie 2010, însă din imaginile

înregistrate nu se poate trage nicio concluzie, așa cum rezultă din

procesul-verbal încheiat cu acea ocazie.

Prin declarația dată

de inculpat la termenul de judecată din 25 noiembrie 2009 acesta arată că s-a

întâlnit cu partea vătămată în zilele de 28 aprilie 2009 și 13 mai 2009 însă nu

a lovit-o pe aceasta, ci partea vătămată i-a adresat cuvinte jignitoare și l-a

stropit cu apa dintr-o sticlă pe care aceasta o avea asupra sa.

Din declarațiile date

în faza de urmărire penală și la instanța de fond de partea vătămată soțul

acesteia și martora O.M., precum și din certificatele medico-legale, rezultă că

inculpatul a exercitat acte de violență asupra părții vătămate în datele de 28

aprilie 2009 și 13 mai 2009, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru

vindecare un număr de 3 - 4 zile, respectiv 1 - 2 zile îngrijiri medicale.

Potrivit

declarațiilor celorlalți martori respectiv M.I., P.D., A.C. și K.L. propuși de

inculpat în apărare, acesta s-a întâlnit cu partea vătămată în zilele

menționate mai sus, însă nu a exercitat acte de violență asupra acesteia,

declarații care urmează să fie luate în considerare sub rezerva că acești

martori sunt fie prieteni ai inculpatului sau rude cu acesta, probe care nu se

coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și prezentate în detaliu

mai sus.

Faptele comise de

inculpat în datele de 28 aprilie și 13 mai 2009 prin care s-au cauzat părții

vătămate leziunile menționate mai sus, realizează elementele constitutive ale

două infracțiuni de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 181 C.

pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin

atingerea minimă adusă unei din valorile apărate de lege și prin conținutul ei

concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în

concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de

săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost

comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de

persoana și conduita făptuitorului, dacă acesta este cunoscut.

Inculpatul A.T.V. nu

are antecedente penale, este avocat în cadrul baroului București, a cauzat

părții vătămate cu ocazia celor două incidente leziuni la limita minimă

prevăzută de lege pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, iar din

multitudinea actelor depuse la dosar rezultă că între părți există o stare de

dușmănie, partea vătămată formulând numeroase plângeri împotriva inculpatului

la Baroul București și Poliția Turda.

Având în vedere

calitatea inculpatului, împrejurările în care au fost comise faptele, pe fondul

unei stări de tensiune dintre părți, că faptele comise de inculpat au adus o

atingere minimă valorilor apărate de legea penală, deși inculpatul nu a

recunoscut comiterea infracțiunilor, apreciem că faptele săvârșite de acesta nu

realizează gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care inculpatul a

fost trimis în judecată, motive pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. și art. 181 C. pen.

urmează să fie achitat inculpatul cu privire la săvârșirea a două infracțiuni

de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 91 lit. c) C.

pen. se va aplica acestuia sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de

500 RON.

În baza art. 11 și

346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. inculpatul urmează să plătească

părții civile suma de 80 RON despăgubiri civile reprezentând suma plătită de

aceasta pentru eliberarea celor două certificate medico-legale care atestă

leziunile cauzate de inculpat.

Potrivit art. 193

alin. (6) C. proc. pen. inculpatul urmează să plătească părții civile suma de

900 RON cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și

intimatul inculpat A.T.V.

Prin motivele scrise

de recurs, Parchetul a criticat soluția de achitare a inculpatului, arătând că

nu sunt incidente dispozițiile art. 18

1

C. pen., având în vedere

faptele comise de inculpat.

Cu ocazia dezbaterilor, în condițiile art. 316 C.

proc. pen., procurorul de ședință a pus concluzii de achitare a inculpatului cu

referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., considerând că probatoriul

administrat în cauză nu este apt să răstoarne, dincolo de orice dubiu,

prezumția de nevinovăție.

Inculpatul A.T.V. a

solicitat achitarea sa cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru

prima faptă, respectiv cu referire la art. 10 lit. c) pentru cea de-a doua

faptă, invocând astfel cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen.

S-a arătat astfel în esență că „acuzațiile aduse

inculpatului nu sunt susținute de probe și doar dușmănia viscerală, recunoscută

pe care o poartă față de inculpat partea vătămată, soțul acesteia și vecina

lor, O.M., împreună cu nereușitele lor în alte plângeri anterioare formulate

împotriva inculpatului, au dus la uneltirea acestor noi acuzații

mincinoase".

Prin motivele scrise

de recurs s-a invocat și modalitatea abuzivă în care s-a efectuat urmărirea

penală împotriva inculpatului, susținându-se că mai multe acte au fost

falsificate de procuror ori au dispărut (fiind vorba despre diverse cereri

formulate de inculpat).

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate, a cazului de casare invocat, dar și

din oficiu conform art. 385

6

alin. 3 C. proc. pen., Curtea reține că

ambele recursuri sunt nefondate.

În ce privește

situația de fapt, aceasta a fost corect stabilită de către instanța de fond, pe

baza probatoriului administrat în cauză.

Astfel, referitor la

fapta din 28 aprilie 2009, declarațiile constante ale părții vătămate sunt

susținute atât de declarațiile martorilor C.C. (soțul acesteia) și O.M., cât și

de concluziile certificatului medico-legal eliberat de I.M.L. Cluj Napoca.

Este adevărat că

martorii sus-menționați nu au perceput nemijlocit agresarea părții vătămate de

către inculpat, însă ei au constatat starea în care victima se afla în

momentele imediat următoare, inclusiv leziunile pe care acesta le suferise și

care au fost ulterior confirmate și de actul medico-legal.

În privința inculpatului

în prima declarație olografă dată în cauză, acesta a susținut că nu a agresat-o

fizic pe partea vătămată și că de față la locul incidentului nu s-a mai aflat

decât fratele lui (A.C.M.), neexistând alți martori.

Potrivit declarației

acestuia din urmă, la data de 28 aprilie 2009 între părți a avut loc un

incident, care s-ar fi rezumat doar la jigniri reciproce și amenințări.

Deși însuși

inculpatul a recunoscut că nu au existat alți martori oculari la incident, în

faza de cercetare judecătorească a fost audiată la cererea acestuia martora

K.L.C., concubina fratelui inculpatului, care a susținut că ar fi fost de față

la data și locul comiterii faptei și că inculpatul nu a lovit-o pe partea

vătămată, cu atât mai mult cu cât imobilele în care locuiesc părțile erau

situate practic în curți diferite, despărțite printr-un gard de plasă de sârmă.

În legătură cu acest

gard, martorul A.C.M. a afirmat că acesta ar fi fost înlăturat în cursul lunii

mai 2009, contrar celor susținute de partea vătămată, care a arătat că

respectivul gard fusese înlăturat de inculpat anterior acestui incident.

În acest context,

Curtea constată că însuși inculpatul a depus la dosar, în două rânduri,

fotografii diferite ale locului incidentului, cu mențiunea că doar în ultima

fotografie, care aparent a fost făcută la 29 mai 2009, gardul din plasă de

sârmă care despărțea curțile celor două imobile, era în ființă, contrar celor

susținute de martorul A.C.M.

În apărarea

inculpatului, a fost audiat martorul M.I., care a susținut că la data de 28

aprilie 2009 s-a aflat la spălătoria situată în imediata apropiere a locului

faptei și că a observat-o pe partea vătămată adresându-i injurii inculpatului.

Or, potrivit

mențiunilor scrise făcute de inculpat pe fotografia locului faptei prezentată

în recurs, spălătoria în cauză era împrejmuită de un gard înalt de beton, ceea

ce făcea imposibilă sesizarea unui incident petrecut dincolo de gard, fapt

susținut de altfel și de partea vătămată.

Prin urmare, probele

administrate de inculpat nu pot servi la aflarea adevărului, fiind vorba de

martori care, în realitate, fie nu au fost prezenți la incident, fapt confirmat

implicit de inculpat în prima sa declarație (M.I. și K.L.C.), fie sunt

subiectivi datorită relațiilor de rudenie cu inculpatul (fratele său, A.C.M.).

Este adevărat că unul

dintre martorii părții vătămate (C.C.) este chiar soțul acesteia, după cum

martora O.M. a avut la rândul său un incident cu inculpatul în aceeași

perioadă, însă aceste împrejurări nu sunt de natură a pune sub semnul

întrebării veridicitatea celor declarate în cauză, câtă vreme susținerile lor,

ca de altfel și cele ale părții vătămate, au fost confirmate de un act

medico-legal.

În ce privește fapta

din 13 mai 2009, principala apărare a inculpatului a vizat neconcordanța dintre

data invocată de partea vătămată (13 mai 2009) și cea menționată în

certificatul medico-legal (15 mai 2009), ca fiind cea în care a avut loc noul

incident dintre părți.

În legătură cu acest

aspect, partea vătămată a arătat că probabil din eroare s-a reținut în actul

medico-legal - ca dată la care leziunile ar fi fost posibil produse - 15 mai

2009, în condițiile în care aceasta a fost în realitate cea când s-ar fi

prezentat la medicul legist.

Din actele aflate la

dosar rezultă că partea vătămată s-a prezentat la medicul specialist ortoped la

data de 15 mai 2009, iar la data de 19 mai 2009 acesta a completat biletul de

trimitere a victimei la I.M.L., unde a fost examinată a doua zi, pe 20 mai

2009.

Potrivit declarației

părții vătămate, aceasta a arătat că nu s-a prezentat la I.M.L. a doua zi după

incident, întrucât știa de la primul certificat medico-legal că urmele

loviturii apar mai pregnant după câteva zile. Cu toate acestea, s-a prezentat

la medicul specialist care i-a făcut o radiografie și i-a completat o scrisoare

medicală conținând tratamentul, fapt confirmat de actele medicale existente la

dosar.

Spre deosebire de

incidentul anterior, unde nu au existat martori oculari, cel din 13 mai 2009 a

fost observat de martorul C.C., care o însoțea pe victimă.

Și de această dată,

inculpatul a invocat în apărarea sa depozițiile unor martori (C.V., R.O. și

P.D.), însă acestea nu pot servi la aflarea adevărului.

Astfel, deși din

declarațiile părții vătămate, dar și ale martorilor R. și C. rezultă că

incidentul a avut loc în intervalul orar 19 - 20, martorul P. a arătat că s-a

întâlnit cu inculpatul în jurul orelor 19 și a stat împreună cu acesta într-un

local până în jurul orelor 22.

În privința

martorilor R. și C., deși prezența acestora la locul faptei nu este confirmată

de partea vătămată, ambii nu au relatat decât ultima parte a incidentului,

respectiv cea în care victima I-a stropit cu apă pe inculpat, care a avut însă

loc după ce acesta o agresase.

Pe de altă parte,

nici inculpatul și nici martorii audiați în apărarea sa nu au putut oferi vreo

explicație pentru această conduită a victimei (în condițiile în care, potrivit

susținerilor lor, aceasta nu a fost determinată în vreun fel de inculpat), dar

nici pentru leziunile atestate de certificatul medico-legal.

Prin urmare, Curtea

constată că materialul probator administrat în cauză este apt să răstoarne

prezumția de nevinovăție prevăzută de lege în favoarea inculpatului, faptele

imputate acestuia existând, fiind prevăzute de legea penală și comise de către

inculpat, astfel încât sub acest aspect sunt neîntemeiate motivele de recurs

ale acestuia, precum și susținerile făcute oral de către procuror cu ocazia

dezbaterilor.

Referitor la

presupusele abuzuri reclamate de inculpat, concretizate în falsuri în acte și

dispariții de înscrisuri, acestea nu pot face obiectul analizei în prezenta

cauză, ci doar al unor viitoare cercetări penale, în măsura în care inculpatul

va sesiza organele în drept.

În ce privește

sancționarea inculpatului pentru faptele săvârșite, Curtea constată că instanța

de fond a apreciat în mod corect că acestea nu prezintă gradul de pericol

social concret al unei infracțiuni, ținând seama de urmarea produsă (leziuni la

limita minimă prevăzută de lege), dar și de împrejurările în care faptele au

fost comise (pe fondul unor relații tensionate dintre părți, materializate de-a

lungul timpului în plângeri reciproce pe care aceștia le-au adresat).

În consecință, Curtea constată că ambele recursuri

sunt nefondate și vor fi respinse conform art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către

stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj

și de recurentul intimat inculpat A.T.V. împotriva Sentinței penale nr. 100 din

25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul

intimat inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 iunie 2011.