ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2337/2011

Asupra recursurilor penale de față. Prin Sentința penală nr. 100 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 18 1 C. pen. a fost achitat inculpatul A.T.V. pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Potrivit art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 RON. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.A.M. suma de 80 RON despăgubiri civile. Potrivit art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 900 RON cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 RON cheltuieli judiciare. S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj înregistrat sub Dosar nr. 725/33/2010 al Curții de Apel Cluj a fost trimis în judecată inculpatul A.T.V., avocat în cadrul Baroului București, pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 10,50 acesta a agresat-o pe partea vătămată C.A.M. pe care a prins-o de bărbie, după care a proiectat-o de sol, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3 - 4 zile de îngrijiri medicale, iar la data de 13 mai 2009 în jurul orelor 20.00 inculpatul i-a aplicat o lovitură cu piciorul aceleiași părți vătămate în coapsa stângă, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 1 - 2 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată C.A.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 80 RON reprezentând contravaloarea celor două certificate medico-legale. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor. Curtea de Apel a constatat că din probele administrate în cauză rezultă următoarele: 1. Inculpatul A.T.V. - avocat în cadrul Baroului București și partea vătămată C.A.M. locuiesc în Turda jud. Cluj în imobile învecinate care au o curte comună separată până în luna mai 2009 de un gard despărțitor din plasă de sârmă fixată pe stâlpi metalici, care ulterior a fost desființat, iar pe fondul stării de tensiune dintre cele două părți care rezultă din numeroasele plângeri formulate de partea vătămată împotriva inculpatului și invers depuse la dosarul cauzei, la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 11,00 când partea vătămată s-a întors la domiciliu din oraș unde a fost la cumpărături.

Din curtea învecinată ieșea inculpatul care conducea autoturismul proprietatea acestuia, iar în momentul în care a observat-o pe partea vătămată acesta a coborât din autoturism și a început să-i adreseze părții vătămate cuvinte jignitoare, după care a prins-o de umărul mâinii stângi, a îmbrâncit-o pe aceasta, partea vătămată căzând la pământ s-a lovit la mâna dreaptă și la genunchi, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3 - 4 zile de îngrijiri medicale.

2. Ulterior, la data de 13 mai 2009 în jurul orelor 20,00 când partea vătămată s-a întors la domiciliul acesteia venind de la o grădină cu autoturismul condus de soțul părții vătămate, aceasta din urmă s-a dat jos din autoturism pentru a deschide poarta de intrare în curte, moment în care inculpatul fiind în fața porții a început să o înjure pe partea vătămată și i-a aplicat o lovitură cu piciorul în coapsa stângă, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 1 - 2 zile de îngrijiri medicale. În faza de urmărire penală a fost audiată partea vătămată, precum și martorii C.C. - soțul părții vătămate și O.M. - vecină cu părțile care confirmă cele reținute mai sus. Martorul C.C.

arată că la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 11,00 când soția sa a venit la domiciliu a constatat că aceasta plângea, avea hainele cu care era îmbrăcată răvășite și murdare, iar când a întrebat-o ce s-a întâmplat, partea vătămată i-a relatat că în curtea imobilului s-a întâlnit cu inculpatul care i-a adresat cuvinte jignitoare și a îmbrâncit-o căzând la pământ. La fel arată și martora O.M. că la data de 28 aprilie 2009 partea vătămată s-a prezentat însoțită de martorul C.C. la domiciliul acesteia și a constatat că partea vătămată prezenta urme de lovituri, despre care partea vătămată afirma că au fost cauzate de inculpat în momentul în care s-a întâlnit cu acesta în curtea blocului. Din declarațiile părții vătămate și a celor doi martori, respectiv soțul părții vătămate și martora O.M.

rezultă că la data de 13 mai 2009 în jurul orelor 20,00 când partea vătămată se întorcea de la muncă, în momentul în care partea vătămată a coborât din autoturism pentru a deschide poarte de intrare în curte, inculpatul care se afla în apropiere a înjurat-o pe partea vătămată și a lovit-o cu piciorul. Martorii C.V. și R.O. audiați în faza de urmărire penală la propunerea inculpatului arată că partea vătămată l-ar fi provocat pe inculpat aruncând cu apă asupra acestuia dintr-o sticlă pe care partea vătămată o avea în mână când s-a întors de la muncă. La fel arată și martorul M.I. că la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 11,00 fiind la spălătoria auto din apropierea domiciliului celor două părți, a observat-o pe partea vătămată care i-a adresat cuvinte jignitoare inculpatului, făcându-l pe acesta „pușcăriaș", după care a făcut gesturi obscene către inculpat.

În faza de judecată au fost readministrate toate probele din faza de urmărire penală, precum și alte probe suplimentare solicitate de ambele părți. Inculpatul A.T.V.

a fost audiat la termenul de judecată din 27 mai 2010, însă acesta a ridicat doar anumite excepții cu privire la deficiențele în care s-a desfășurat urmărirea penală și asupra cărora s-a răspuns prin încheierea de ședință din data de 27 mai 2010. Din declarația părții vătămate audiată la termenul de judecată din 17 iunie 2010 rezultă că la data de 28 aprilie 2010 în jurul orelor 11,00 când se întorcea de la cumpărături având mai multe plase în mână, în momentul în care a încercat să intre în curtea imobilului în care aceasta locuiește s-a întâlnit cu inculpatul care încerca să iasă din curtea învecinată cu autoturismul proprietatea acestuia, inculpatul a coborât din autoturism, după care i-a adresat cuvinte jignitoare, a prins-o de umărul mâinii stângi și a îmbrâncit-o aceasta căzând la pământ, după care inculpatul a urcat în autoturism și a plecat în oraș.

Despre acest incident avut cu inculpatul partea vătămată i-a relatat soțului acesteia și martorei O.M. Tot din declarația părții vătămate rezultă că la data de 13 mai 2009 în jurul orelor 20,00 când aceasta se întorcea de la grădină cu autoturismul condus de soțul părții vătămate, în momentul în care s-a dat jos din autoturism pentru a deschide poarta de intrare în curtea blocului, inculpatul care se afla în apropiere a început să o înjure și a lovit-o cu piciorul în coapsa stângă, iar pentru a se apăra l-a stropit pe inculpat cu apa din sticla pe care o avea în mână și cu care venea de la grădină.

Cu privire la neconcordanțele dintre data comiterii celei de a doua infracțiuni, respectiv 13 mai 2009 și data menționată în certificatul medico-legal ca fiind 15 mai 2009 partea vătămată a relatat că s-a prezentat la medicul legist în data de 15 mai 2009 și a completat formularul cu data respectivă, iar medicul legist a trecut ca și dată a comiterii faptei 15 mai 2009 deși aceasta a avut loc la data de 13 mai 2009. Din declarația martorului C.C. rezultă că la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 11,00 când s-a întors soția sa din oraș, aceasta avea hainele cu care era îmbrăcată pline de praf și prezenta urme de lovituri pe corp, iar când a întrebat-o ce s-a întâmplat partea vătămată i-a relatat că inculpatul cu care s-a întâlnit în curtea blocului a înjurat-o, după care a împins-o, iar partea vătămată a căzut la pământ lovindu-se la piciorul stâng și mâna dreaptă.

La data de 13 mai 2009 când s-a întors cu soția sa de la grădină, partea vătămată a coborât din autoturism să deschidă poarta de intrare în curte, iar inculpatul care se afla în apropiere a lovit-o din nou pe aceasta, că a văzut incidentul prin oglinda retrovizoare și că în momentul când s-a dat jos din autoturism pentru a discuta cu inculpatul, acesta a plecat pe scările blocului în care locuiește. Martora O.M. arată în declarația dată la instanță că în ziua de 28 aprilie 2009 a auzit gălăgie în curtea blocului, iar când s-a uitat pe geam l-a văzut pe inculpat care înjura și gesticula în curtea blocului și că după cca. 15 minute la apartamentul său a venit partea vătămată și soțul acesteia, partea vătămată având urme de lovituri pe corp, despre care i-a relatat că au fost cauzate de inculpat în momentul în care s-a întâlnit cu acesta în curtea blocului.

Potrivit declarației martorului M.I. la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 14,00 se afla la spălătoria auto situată lângă blocurile în care locuiesc părțile și a observat-o pe partea vătămată că i-a adresat cuvinte jignitoare inculpatului în sensul că acesta ar fi „pușcăriaș", însă nu a observat ca părțile să se îmbrâncească. Din declarația martorului P.I. rezultă că la data de 13 mai 2009 în jurul orelor 19, 00 partea vătămată care s-a dat jos dintr-un autoturism l-a stropit pe inculpat cu apa dintr-o sticlă pe care o avea în mână și l-a înjurat pe acesta, însă inculpatul nu a ripostat nici verbal și nici fizic la atitudinea părții vătămate. Aceleași împrejurări rezultă și din declarațiile martorilor A.C.

fratele inculpatului și K.L. concubina acestuia din urmă, în sensul că la data de 28 aprilie 200 în jurul orelor 10,00 când inculpatul încerca să iasă cu autoturismul din curtea imobilului în care locuiește, partea vătămată care se afla în curtea alăturată separată de un gard din plasă de sârmă, i-a adresat inculpatului cuvinte jignitoare „pușcăriaș și hoț", fără ca inculpatul să treacă în curtea în care se afla partea vătămată sau să exercite acte de violențe asupra acesteia. Partea vătămată a mai depus la dosar două CD-uri înregistrate de aceasta referitoare la comportamentul inculpatului, care au fost vizionate în prezența părților și a apărătorilor acestora la data de 5 noiembrie 2010, însă din imaginile înregistrate nu se poate trage nicio concluzie, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu acea ocazie.

Prin declarația dată de inculpat la termenul de judecată din 25 noiembrie 2009 acesta arată că s-a întâlnit cu partea vătămată în zilele de 28 aprilie 2009 și 13 mai 2009 însă nu a lovit-o pe aceasta, ci partea vătămată i-a adresat cuvinte jignitoare și l-a stropit cu apa dintr-o sticlă pe care aceasta o avea asupra sa. Din declarațiile date în faza de urmărire penală și la instanța de fond de partea vătămată soțul acesteia și martora O.M., precum și din certificatele medico-legale, rezultă că inculpatul a exercitat acte de violență asupra părții vătămate în datele de 28 aprilie 2009 și 13 mai 2009, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3 - 4 zile, respectiv 1 - 2 zile îngrijiri medicale.

Potrivit declarațiilor celorlalți martori respectiv M.I., P.D., A.C. și K.L. propuși de inculpat în apărare, acesta s-a întâlnit cu partea vătămată în zilele menționate mai sus, însă nu a exercitat acte de violență asupra acesteia, declarații care urmează să fie luate în considerare sub rezerva că acești martori sunt fie prieteni ai inculpatului sau rude cu acesta, probe care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și prezentate în detaliu mai sus. Faptele comise de inculpat în datele de 28 aprilie și 13 mai 2009 prin care s-au cauzat părții vătămate leziunile menționate mai sus, realizează elementele constitutive ale două infracțiuni de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 181 C. pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă unei din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă acesta este cunoscut. Inculpatul A.T.V.

nu are antecedente penale, este avocat în cadrul baroului București, a cauzat părții vătămate cu ocazia celor două incidente leziuni la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, iar din multitudinea actelor depuse la dosar rezultă că între părți există o stare de dușmănie, partea vătămată formulând numeroase plângeri împotriva inculpatului la Baroul București și Poliția Turda. Având în vedere calitatea inculpatului, împrejurările în care au fost comise faptele, pe fondul unei stări de tensiune dintre părți, că faptele comise de inculpat au adus o atingere minimă valorilor apărate de legea penală, deși inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor, apreciem că faptele săvârșite de acesta nu realizează gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, motive pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc.

pen. și art. 181 C. pen. urmează să fie achitat inculpatul cu privire la săvârșirea a două infracțiuni de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 91 lit. c) C. pen. se va aplica acestuia sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 RON. În baza art. 11 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. inculpatul urmează să plătească părții civile suma de 80 RON despăgubiri civile reprezentând suma plătită de aceasta pentru eliberarea celor două certificate medico-legale care atestă leziunile cauzate de inculpat. Potrivit art. 193 alin. (6) C. proc. pen. inculpatul urmează să plătească părții civile suma de 900 RON cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și intimatul inculpat A.T.V. Prin motivele scrise de recurs, Parchetul a criticat soluția de achitare a inculpatului, arătând că nu sunt incidente dispozițiile art. 18 1 C. pen., având în vedere faptele comise de inculpat. Cu ocazia dezbaterilor, în condițiile art. 316 C. proc. pen., procurorul de ședință a pus concluzii de achitare a inculpatului cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., considerând că probatoriul administrat în cauză nu este apt să răstoarne, dincolo de orice dubiu, prezumția de nevinovăție. Inculpatul A.T.V. a solicitat achitarea sa cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru prima faptă, respectiv cu referire la art. 10 lit. c) pentru cea de-a doua faptă, invocând astfel cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. S-a arătat astfel în esență că „acuzațiile aduse inculpatului nu sunt susținute de probe și doar dușmănia viscerală, recunoscută pe care o poartă față de inculpat partea vătămată, soțul acesteia și vecina lor, O.M., împreună cu nereușitele lor în alte plângeri anterioare formulate împotriva inculpatului, au dus la uneltirea acestor noi acuzații mincinoase". Prin motivele scrise de recurs s-a invocat și modalitatea abuzivă în care s-a efectuat urmărirea penală împotriva inculpatului, susținându-se că mai multe acte au fost falsificate de procuror ori au dispărut (fiind vorba despre diverse cereri formulate de inculpat). Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a cazului de casare invocat, dar și din oficiu conform art. 385 6 alin. 3 C. proc.

pen., Curtea reține că ambele recursuri sunt nefondate. În ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect stabilită de către instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză. Astfel, referitor la fapta din 28 aprilie 2009, declarațiile constante ale părții vătămate sunt susținute atât de declarațiile martorilor C.C. (soțul acesteia) și O.M., cât și de concluziile certificatului medico-legal eliberat de I.M.L. Cluj Napoca. Este adevărat că martorii sus-menționați nu au perceput nemijlocit agresarea părții vătămate de către inculpat, însă ei au constatat starea în care victima se afla în momentele imediat următoare, inclusiv leziunile pe care acesta le suferise și care au fost ulterior confirmate și de actul medico-legal.

În privința inculpatului în prima declarație olografă dată în cauză, acesta a susținut că nu a agresat-o fizic pe partea vătămată și că de față la locul incidentului nu s-a mai aflat decât fratele lui (A.C.M.), neexistând alți martori. Potrivit declarației acestuia din urmă, la data de 28 aprilie 2009 între părți a avut loc un incident, care s-ar fi rezumat doar la jigniri reciproce și amenințări. Deși însuși inculpatul a recunoscut că nu au existat alți martori oculari la incident, în faza de cercetare judecătorească a fost audiată la cererea acestuia martora K.L.C., concubina fratelui inculpatului, care a susținut că ar fi fost de față la data și locul comiterii faptei și că inculpatul nu a lovit-o pe partea vătămată, cu atât mai mult cu cât imobilele în care locuiesc părțile erau situate practic în curți diferite, despărțite printr-un gard de plasă de sârmă.

În legătură cu acest gard, martorul A.C.M. a afirmat că acesta ar fi fost înlăturat în cursul lunii mai 2009, contrar celor susținute de partea vătămată, care a arătat că respectivul gard fusese înlăturat de inculpat anterior acestui incident. În acest context, Curtea constată că însuși inculpatul a depus la dosar, în două rânduri, fotografii diferite ale locului incidentului, cu mențiunea că doar în ultima fotografie, care aparent a fost făcută la 29 mai 2009, gardul din plasă de sârmă care despărțea curțile celor două imobile, era în ființă, contrar celor susținute de martorul A.C.M. În apărarea inculpatului, a fost audiat martorul M.I., care a susținut că la data de 28 aprilie 2009 s-a aflat la spălătoria situată în imediata apropiere a locului faptei și că a observat-o pe partea vătămată adresându-i injurii inculpatului.

Or, potrivit mențiunilor scrise făcute de inculpat pe fotografia locului faptei prezentată în recurs, spălătoria în cauză era împrejmuită de un gard înalt de beton, ceea ce făcea imposibilă sesizarea unui incident petrecut dincolo de gard, fapt susținut de altfel și de partea vătămată. Prin urmare, probele administrate de inculpat nu pot servi la aflarea adevărului, fiind vorba de martori care, în realitate, fie nu au fost prezenți la incident, fapt confirmat implicit de inculpat în prima sa declarație (M.I. și K.L.C.), fie sunt subiectivi datorită relațiilor de rudenie cu inculpatul (fratele său, A.C.M.). Este adevărat că unul dintre martorii părții vătămate (C.C.) este chiar soțul acesteia, după cum martora O.M.

a avut la rândul său un incident cu inculpatul în aceeași perioadă, însă aceste împrejurări nu sunt de natură a pune sub semnul întrebării veridicitatea celor declarate în cauză, câtă vreme susținerile lor, ca de altfel și cele ale părții vătămate, au fost confirmate de un act medico-legal. În ce privește fapta din 13 mai 2009, principala apărare a inculpatului a vizat neconcordanța dintre data invocată de partea vătămată (13 mai 2009) și cea menționată în certificatul medico-legal (15 mai 2009), ca fiind cea în care a avut loc noul incident dintre părți. În legătură cu acest aspect, partea vătămată a arătat că probabil din eroare s-a reținut în actul medico-legal - ca dată la care leziunile ar fi fost posibil produse - 15 mai 2009, în condițiile în care aceasta a fost în realitate cea când s-ar fi prezentat la medicul legist.

Din actele aflate la dosar rezultă că partea vătămată s-a prezentat la medicul specialist ortoped la data de 15 mai 2009, iar la data de 19 mai 2009 acesta a completat biletul de trimitere a victimei la I.M.L., unde a fost examinată a doua zi, pe 20 mai 2009. Potrivit declarației părții vătămate, aceasta a arătat că nu s-a prezentat la I.M.L. a doua zi după incident, întrucât știa de la primul certificat medico-legal că urmele loviturii apar mai pregnant după câteva zile. Cu toate acestea, s-a prezentat la medicul specialist care i-a făcut o radiografie și i-a completat o scrisoare medicală conținând tratamentul, fapt confirmat de actele medicale existente la dosar. Spre deosebire de incidentul anterior, unde nu au existat martori oculari, cel din 13 mai 2009 a fost observat de martorul C.C., care o însoțea pe victimă.

Și de această dată, inculpatul a invocat în apărarea sa depozițiile unor martori (C.V., R.O. și P.D.), însă acestea nu pot servi la aflarea adevărului. Astfel, deși din declarațiile părții vătămate, dar și ale martorilor R. și C. rezultă că incidentul a avut loc în intervalul orar 19 - 20, martorul P. a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul în jurul orelor 19 și a stat împreună cu acesta într-un local până în jurul orelor 22. În privința martorilor R. și C., deși prezența acestora la locul faptei nu este confirmată de partea vătămată, ambii nu au relatat decât ultima parte a incidentului, respectiv cea în care victima I-a stropit cu apă pe inculpat, care a avut însă loc după ce acesta o agresase.

Pe de altă parte, nici inculpatul și nici martorii audiați în apărarea sa nu au putut oferi vreo explicație pentru această conduită a victimei (în condițiile în care, potrivit susținerilor lor, aceasta nu a fost determinată în vreun fel de inculpat), dar nici pentru leziunile atestate de certificatul medico-legal. Prin urmare, Curtea constată că materialul probator administrat în cauză este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție prevăzută de lege în favoarea inculpatului, faptele imputate acestuia existând, fiind prevăzute de legea penală și comise de către inculpat, astfel încât sub acest aspect sunt neîntemeiate motivele de recurs ale acestuia, precum și susținerile făcute oral de către procuror cu ocazia dezbaterilor.

Referitor la presupusele abuzuri reclamate de inculpat, concretizate în falsuri în acte și dispariții de înscrisuri, acestea nu pot face obiectul analizei în prezenta cauză, ci doar al unor viitoare cercetări penale, în măsura în care inculpatul va sesiza organele în drept. În ce privește sancționarea inculpatului pentru faptele săvârșite, Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că acestea nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, ținând seama de urmarea produsă (leziuni la limita minimă prevăzută de lege), dar și de împrejurările în care faptele au fost comise (pe fondul unor relații tensionate dintre părți, materializate de-a lungul timpului în plângeri reciproce pe care aceștia le-au adresat).

În consecință, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate și vor fi respinse conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de recurentul intimat inculpat A.T.V. împotriva Sentinței penale nr. 100 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2011.