ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2605/2012

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 45 din 18 aprilie 2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în Dosar nr. 3671/112/2011, au fost condamnați inculpații:

1

C. proc. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) - b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 1 august 2011 la zi.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

A fost obligat inculpatul Z.I. să plătească părții vătămate - inculpat B.P. suma de 4.500 RON cu titlu de daune materiale și suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale; părții civile S.J.U. Bistrița suma de 2322,75 RON, cu titlu despăgubiri civile; părții civile S.A. Bistrița-Năsăud suma de 569,4 RON și dobânda legală la această sumă, începând cu data de 2 august 2011 (data imediat următoare intervenției) și până la data achitării integrale a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a dispus confiscarea briceagului utilizat de inculpatul Z.I. la comiterea faptei.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul Z.I.

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. e) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. c) C. pen.;

S-a constatat că infracțiunile săvârșite sunt în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. și s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

S-a constatat că inculpatul-parte vătămată Z.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul-parte vătămată Z.I. să plătească statului suma de 430 RON cu titlu de cheltuieli judiciare și părții vătămate-inculpat B.P. suma de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, iar partea vătămată-inculpat B.P. să plătească statului suma de 110 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud nr. 529/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z.I., aflat în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B.P., pentru comiterea infracțiunilor de lovire și violare de domiciliu prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În motivare, s-a arătat că în noaptea de 31 iulie 2011/1 august 2011, inculpatul B.P. a refuzat să părăsească locuința părților vătămate Z.I., Z.M.M., Z.I.D. și Z.I., deși i-a fost solicitat acest lucru în mod repetat, motivând că nu pleacă până nu îi dă doi pumni părții vătămate Z.I., după care, profitând de momentele de neatenție a celor prezenți, prin surprindere a aplicat părții vătămate Z.I. două lovituri cu pumnul în față cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat 3 - 4 zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce l-a privit pe inculpatul Z.I., trimiterea sa în judecată a fost motivată prin faptul că acesta, în noaptea de 31 iulie 2011/1 august 2011, după ce anterior consumase băuturi alcoolice împreună cu victima B.P., pe fondul unui conflict spontan și după ce partea vătămată l-a lovit cu pumnul de două ori în zona feței, fiind într-o stare de tulburare, i-a aplicat două lovituri cu un briceag, una în zona abdominală iar una în zona toracică stângă, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații Z.I. și B.P., fără a arăta în scris motivele, dar în a căror susținere orală de către apărători (inculpatul B.P. nu s-a prezentat în fața instanței de apel) s-a solicitat, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, pentru inculpatul Z.I. să se reducă pedeapsa aplicată, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, cu consecința suspendării condiționate a executării pedepsei, iar pentru inculpatul B.P. achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de violare de domiciliu și, respectiv, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de lovire; în subsidiar - a se da o mai mare eficiență disp. art. 74, respectiv art. 76 C. pen., și să se reducă cuantumul pedepselor aplicate de către prima instanță.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin Decizia penală nr. 114/A din 11 iunie 2012, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații Z.I. și B.P.

A menținut starea de arest și, potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Z.I. timpul arestului preventiv începând cu data de 1 august 2011 la zi.

A obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, în ceea ce îl privește pe inculpatul B.P., curtea de apel a reținut următoarele:

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată judicios analizate și interpretate, judecătorul fondului a reținut corect situația de fapt.

S-a realizat apoi o încadrare juridică corectă a faptelor în infracțiunile de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

S-a mai reținut, de asemenea, că instanța de fond a realizat o individualizare juridică corectă a sancțiunilor aplicate inculpatului, în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Totodată, s-au constatat întrunite condițiile prev. de art. 81 C. pen., pedeapsa rezultantă pentru concursul de infracțiuni nefiind mai mare de 2 ani închisoare și apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Instanța a soluționat corect și latura civilă a cauzei, în ceea ce privește pretențiile civile ale părții vătămate B., apreciindu-se justificat că aceasta nu a făcut dovada prejudiciului material decât în parte (conform probelor administrate sub acest aspect și principiului disponibilității) până la nivelul sumei de 4.500 RON cu acoperirea căreia, inculpatul Z.I. a fost de acord (ca reprezentând ½ din suma totală acceptată de inculpat a o plăti).

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, s-a arătat că s-a acordat suma de 15.000 RON, avându-se în vedere și disponibilitatea inculpatului pentru plata sumei de 4.500 de RON, dar și suferința fizică și psihică cert resimțite de partea vătămată consecutiv traumatismului suferit, faptul că a avut nevoie de o perioadă de recuperare, dar și culpa sa în producerea incidentului violent, evaluată la 25%.

Împotriva deciziei penale pronunțată de curtea de apel a declarat recurs inculpatul B.P.

Invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a solicitat, fie reducerea cuantumului pedepsei fie aplicarea sancțiunii amenzii.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond care a analizat complet și judicios probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptelor este justă, în mod corect stabilindu-se că sunt întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor reținute în sarcina sa, respectiv infracțiunile de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului B.P. s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și anume: natura și gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care acesta au fost comise, limitele speciale de pedeapsă, persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptelor (deși din probele administrate rezultă că a declanșat incidentul violent, reținându-se culpa sa în producerea acestuia în proporție de 25%), dar nu are antecedente penale, făcându-se în consecință aplicarea disp. art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. e), c) C. pen.

În cauză nu pot fi identificate împrejurări care să determine aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic sau sancțiunea amenzii, constatându-se că, în mod corect prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare suspendând condiționat executarea acesteia pe un termen de încercare de 4 ani.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 114/A din 11 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 august 2012.

Procesat de GGC - AA