ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3419/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 662 din 24 decembrie 2009 a Tribunalului Maramureș a fost condamnat inculpatul M.T.L. la 4 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. d), i) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și a art. 76 lit. b) C. pen. cu interzicerea pe 1 an a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

- 20 de zile închisoare pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 lit. e) C. pen.

- 8 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și a liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și a art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 4 ani închisoare cu interzicerea pe 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplicarea prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și a arestului preventiv (20 aug. 2008  - 21 aug. 2008, 3 sept. 2008 la zi).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 1

1

pct. 1 din L. nr. 61/1991 modif.

S-a dispus condamnarea inculpatului D.A.C. la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și a liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. și a art. 76 lit. d) C. pen.

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modif. cu aplic. art. 74 lit. a) și 76 lit. e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare pe o perioadă de 2 ani 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsă perioada 20 aug. 2008 - 21 aug. 2008 și 3 sept. 2008 - 6 nov. 2008.

S-a menținut până la rămânerea definitivă a sentinței măsura obligării acestui inculpat de a nu părăsi țara luată prin Decizia penală nr. 653/R din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H.Z. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul M.T.L. să plătească părții civile P.B.G. contravaloarea în RON de la data plății a sumei de 10.000 euro - despăgubiri pentru daune morale și s-au respins restul despăgubirilor civile solicitate.

S-au respins despăgubirile civile solicitate de partea civilă P.C.F.

A fost obligat inculpatul M.T.L. să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență "D.C.O." Baia Mare suma de 953,76 RON - cheltuieli de spitalizare ale părții civile P.B.G.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat în favoarea statului o sabie tip "N." cu o lungime de 100 cm (din care 24 cm este lungimea mânerului), o lățime a lamei de 3 cm, teacă ruptă neagră în lungime de 70 cm și o bâtă de baseball de culoare albastră metalizată cu o lungime de 72,5 cm și grosime de 5 cm aflate la Tribunalul Maramureș înregistrate în registrul de corpuri delicte al acestei instanțe. S-a dispus restituirea către numitul D.D.G. a baghetei de plastic în lungime de 53 cm înregistrată la aceeași poziție în același registru.

În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligați pe inculpații M.T.L. și D.A.C. să plătească statului suma de câte 320 RON - cheltuieli judiciare, iar, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În data de 15 iunie 2008 între partea civilă P.B. și fiul martorului D.D.G. (numitul P.A.V.) a avut loc o altercație în urma căreia aceasta a suferit leziuni corporale vindecabile în 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale care i-au pus în pericol viața și a rămas cu o infirmitate definitivă de 80% prin pierderea capacității de prehesiune bilaterală (pentru această faptă numitul P.A.V. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 175 din 2 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureș).

În data de 8 august 2008 inculpații M.T.L. și H.Z. împreună cu numitul D.D.G. s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă marca "A." înspre locuința numitului N.I., apoi numitul D.D.G. observându-o pe partea civilă P.B. i-a cerut inculpatul M.T.L. să oprească, apoi acesta a blocat ieșirea autoturismului marca "V." cu care partea civilă P.B. intenționa să se deplaseze în localitatea Ocna Șugatag împreună cu martorul P.R.A. În continuare, numitul D.D.G. i-a solicitat părții civile P.B. să se împace în legătură cu incidentul avut anterior, partea civilă a refuzat, discuția fiind la început amiabilă, apoi cei doi s-au amenințat și injuriat reciproc, iar partea civilă P.B. l-a atins cu un cuțit în regiunea cervicală, provocându-i leziuni corporale vindecabile în 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.

În continuare, partea civilă P.B. s-a deplasat împreună cu martorul P.R.A. înspre localitatea Ocna Șugatag, iar pe traseu au intrat la spălătoria și vulcanizarea situată în Baia Mare pe str. V.L.

În timp ce se aflau la această spălătorie și vulcanizare, a intrat în acest loc și inculpatul M.T.L. aflat la volanul autoturismului numitului D.D.G. în care se mai aflau și inculpații D.A. și H.Z., precum și martorul P.P. și a lovit cu intenție autoturismul în care erau partea civilă P.B. și martorul P.R.A., avariindu-l.

În acest context, partea civilă P.B. a scos un pistol cu bilă de cauciuc cu care l-a împușcat în față pe inculpatul M.T.L., apoi acesta din urmă a scos din autoturismul pe care l-a condus o sabie artizanală cu care a lovit-o pe partea civilă P.B. în cap, însă aceasta s-a apărat cu mâna stângă, fiindu-i cauzate leziuni corporale vindecabile în 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale care nu i-au pus în pericol viața (aceste leziuni constă în plagă tăiată scalpată parietal stâng, plagă tăiată cu amputație falange 2 - 3 deget 5 mâna stângă). Inculpatul H.Z. și martorul P.P. nu au intervenit, stând ascunși în spatele mașinii cu care au venit, intervenind doar inculpatul D.A. care cu o bâtă de baseball l-a lovit pe martorul P.R.A. apoi cei 4 (partea civilă P.B., martorul P.R.A., inculpatul M.T.L. și D.A. ) și-au aruncat reciproc obiecte aflate la spălătorie, apoi ultimii doi inculpați împreună cu inculpatul H.Z. și martorul P.P. au plecat de la locul faptei.

Tribunalul a constatat că faptele inculpatului M.T.L. constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. d), i) C. pen., infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

Tribunalul a respins cererea acestui inculpat de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. d), i) C. pen. în cea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., intenția de a ucide rezultând din natura obiectului folosit (o sabie chiar dacă aceasta nu are tăiș), din zona vizată (capul părții civile care este o zonă vitală) și intensitatea loviturii aplicate. Faptul că acesteia i s-au produs leziuni la nivelul capului care nu i-au pus în primejdie viața nu îndrituiește instanța să procedeze la schimbarea încadrării juridice dată acestei fapte întrucât aceasta se datorează faptului că partea civilă a încercat să pareze cu mâna lovitura care i-a fost aplicată, atenuând astfel intensitatea loviturii (de altfel, acesteia, în încercarea de a se apăra de această lovitură i s-a produs o plată tăiată cu amputație falange 2 - 3 la degetul V al mâinii stângi).

De asemenea, tribunalul a apreciat că nu se poate înlătura nici aplicarea art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la starea fizică a părții civile căreia cu ocazia incidentului avut loc în data de 15 iunie 2008 i s-a produs o infirmitate definitivă de 80% urmare a pierderii capacității de prehesiune la nivelul ambelor mâini.

Nu s-a putut reține existența față de inculpat a legitimei apărări. Tribunalul nu a putut face abstracție de prima etapă a conflictului când inculpatul i-a blocat accesul și de cel avut în luna iunie 2008, a doua etapă neputând fi izolată de succesiunea evenimentelor. În prima etapă inculpatul i-a blocat accesul, iar raportat la conflictul avut anterior când părții civile i s-au cauzat leziuni corporale din pricina cărora a suferit o invaliditate de 80%, acesta a refuzat să se împace și l-a atins cu cuțitul pe numitul D.D.G. acționând desigur în mod disproporționat, dar sub influența stării sale de nemulțumire vizavi de starea fizică în care a ajuns din cauza incidentului din luna iunie 2008.

Inculpatul, prin lovirea autoturismului cu care era partea civilă și-a manifestat intenția de a continua primul conflict, astfel că partea civilă (în acest context raportat și la incidentul din luna iunie 2008 care a avut pentru el consecințe deosebite pe plan fizic) s-a speriat și a ripostat, folosind un pistol cu bilă de cauciuc. Inculpatul l-a lovit apoi cu sabia. Atitudinea părții civile putea fi prevăzută de inculpat raportat la incidentul din luna iunie 2008 și la prima parte a conflictului din data de 8 august 2008 și cu toate acestea inculpatul a înțeles să genereze și a doua parte a lui. Prin urmare, nu se poate prevala de dispozițiile art. 44 C. pen. Acesta nu poate susține faptul că s-a aflat în fața unui atac imprevizibil pe care trebuia să îl înlăture în maniera în care a procedat. Prin atitudinea sa și deși avea reprezentarea vulnerabilității fizice și psihice a părții civile, inculpatul a generat cel de-al doilea incident, astfel că tribunalul a apreciat că nu este aplicabilă în privința sa legitima apărare ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestui inculpat tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise (dat de modalitatea în care au fost săvârșite, de urmarea produsă și de contextul în care a acționat - inculpatul a generat incidentul prin lovirea autoturismului în care era partea civilă P.B., însă în continuare a aruncat sabia în condițiile în care partea civilă l-a împușcat) și al inculpatului (nu are antecedente penale). Lipsa de antecedente penale a fost avută în vedere ca și circumstanță atenuantă în raport de fiecare infracțiune, iar contextul în care inculpatul a aruncat sabia și a tulburat ordinea și liniștea publică (în condițiile în care partea civilă l-a împușcat cu un pistol cu bilă de cauciuc) a fost avut în vedere ca și circumstanța atenuantă pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat și pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată, tribunalul a constatat că întrucât sabia aflată în autoturismul numitului D.D.G. îi aparține acestuia din urmă, iar inculpatul M.T.L. s-a aflat în acest autoturism doar în mod accidental, nu inculpatul a comis infracțiunea de port fără drept a sabiei urmând a fi achitat, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Tribunalul a considerat că faptele inculpatului D.A.C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și a liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și ale infracțiunii prev. de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestuia s-au avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise (dat de modalitatea în care au fost săvârșite și de contextul în care acest inculpat a comis infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., respectiv după ce partea civilă P.B. l-a împușcat pe inculpatul M.T.L., iar acesta din urmă l-a lovit cu sabia) și al acestuia (nu are antecedente penale). Lipsa de antecedente penale a fost reținută ca și circumstanță atenuantă pentru ambele infracțiuni, iar contextul în care a intervenit inculpatul în incident a fost avut în vedere ca și circumstanță atenuantă în raport de infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Cu privire la inculpatul H.Z. tribunalul a reținut faptul că singurele probe în sensul că acesta ar fi participat în mod activ la acest incident, respectiv că ar fi aruncat cu pietre sunt declarațiile martorului P.R.A. și a părții civile P.B. dată în faza de urmărire penală, martorii P.P., P.G., N.I., R.D. confirmând faptul că acest inculpat nu a lovit pe nimeni și că s-a ascuns în spatele autoturismului cu care a venit la locul faptei. În lipsa unor probe certe de vinovăție, tribunalul a dat eficiență principiului "in dubio pro reo" și a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut faptul că în raport de suferințele fizice și psihice ce i-au fost produse părții civile P.B., căreia i s-a produs o plagă tăiată la nivelul capului și o plagă tăiată cu amputație de falange 2 - 3 la nivelul degetului V de la mâna stângă, aceasta este îndreptățită la despăgubiri pentru daune morale, respectiv la contravaloarea în RON de la data plății a sumei de 10.000 euro. Despăgubirile pentru daune materiale solicitate nu au fost probate, astfel că au fost respinse.

În privința părții civile P.C.F., tribunalul a constatat că pentru autoturismul marca "V." s-a încheiat un contract de leasing între P.L. România și SC "R.P.C." SRL Baia Mare, apoi între SC "R.P.C." SRL Baia Mare și SC "S.C." SRL (reprezentată de P.C.F.) s-a încheiat contractul de cesiune de la dosar urmărire penală prin care cea dintâi i-a cedat celei de-a doua societăți comerciale toate drepturile ce decurg din contractul de leasing. Nu era necesară plângerea prealabilă a societății de leasing în a cărei proprietate se afla autoturismul întrucât utilizatorul este responsabil pentru avariile produse pe durata folosirii lui, fiind îndreptățit la recuperarea prejudiciului.

Potrivit adresei din 28 ianuarie 2009 Spitalul Județean de Urgență "D.C.O." Baia Mare s-a constituit parte civilă cu suma de 953,76 RON reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții civile P.B., astfel că inculpatul M.T.L. a fost obligat la plata către spital a acestei sume.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat în favoarea statului sabia tip "N." și bâta de baseball indicate în dispozitivul sentinței. Întrucât de la locul faptei s-a ridicat și o baghetă de plastic aparținând autoturismului numitului D.D.G. - obiect care nu intră sub incidența art. 118 C. pen., s-a dispus restituirea lui către acesta.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, inculpatul M.T.L. și părțile civile P.B. și P.C.

În apelul parchetului s-a solicitat desființarea hotărârii atacate și judecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului M.T.L. și H.Z. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (primul inculpat) și respectiv ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 C. pen. (al doilea inculpat) precum și majorarea pedepselor aplicate pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina inculpaților. În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului M.T.L. pentru infracțiunea de distrugere, aceasta s-a considerat a fi nelegală, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 76 lit. e) C. pen., se putea aplica numai amenda penală.

Inculpatul M.T.L. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și judecând cauza, să se dispună schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 și 176 lit. d) și i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., înlăturarea agravantei prev. de art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. privind imposibilitatea de apărare a părții vătămate.

În subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) și (3) C. pen. privind legitima apărare sau reținerea circumstanței atenuante legale a provocării prev. de art. 73 alin. (1) pct. b) C. pen.

În fine, cu privire la infracțiunea de distrugere, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., plângerea fiind depusă de o persoană fără calitate, iar în subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse cu amendă având în vedere reținerea de circumstanțe atenuante.

În motivarea apelului, inculpatul M.T.L. a arătat că leziunile produse părții vătămate P.B.G. au necesitat pentru vindecare mai puțin de 60 de zile, că lovitura aplicată nu a putut produce consecințe letale, că în momentul intrării în spălătorie partea vătămată a deschis focul, replica inculpatului fiind una de apărare și spaimă în momentul aruncării sabiei.

În ce privește infracțiunea de distrugere s-a arătat că autoturismul avariat aparține unei societăți de leasing, iar plângerea penală a fost făcută de o persoană fără calitate.

Apelurile parchetului și inculpatului M.T.L. sunt fondate, iar apelurile părților civile P.B.G. și P.C.F. sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, fiind mai presus de orice îndoială că ambele incidente care s-au petrecut în data de 8 august 2009 au fost generate, provocate și întreținute de inculpații M.T.L. și H.Z., la al doilea incident alăturându-se celor doi și inculpatul D.A.

Fapta inculpatului M.T.L. prin care l-a lovit pe partea vătămată P.B. cu o sabie (aptă de a produce moartea) într-o zonă vitală a corpului (capul părții vătămate) demonstrează per se intenția de a ucide care se deduce din însăși materialitatea acțiunii (dolux ex re).

Faptul că părții vătămate i s-au produs leziuni la nivelul capului care au necesitat pentru vindecare mai puțin de 60 de zile care nu i-au pus în primejdie viața, nu justifică schimbarea încadrării juridice în infracțiune de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. câtă vreme legiunile arătate se datorează faptului că aceasta a parat cu mâna lovitura ce i-a fost aplicată, atenuând intensitatea loviturii cu consecința producerii unei plăgi tăiate cu amputație falange 2 - 3 la degetul 5 de la mâna stângă care s-a adăugat plăgii tăiată scalpată parțial stâng.

De altfel, tentativa la infracțiunea de omor are în vedere sensul juridic al expresiei de punere în primejdie a vieții persoanei, aprecierile medico-legale putând constitui cel mult un element de fapt care se coroborează în mod obligatoriu cu celelalte circumstanțe și împrejurări ale cauzei, respectiv instrumentul folosit, regiunea corpului vizată, poziția și raporturile dintre inculpat și victimă, atitudinea, persoana inculpatului și intensitatea loviturii.

Pe de altă parte, pentru a se reține omorul săvârșit profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra, este nevoie de existența unei asemenea stări, împrejurare de natură fiziologică, or infirmitatea definitivă de 80% prin pierderea capacității de prehesiune bilaterală a părții vătămate nu poate fi reținută în acest sens câtă vreme aceasta ducea o viață activă, desfășurând anumite activități. Apoi, inculpatul trebuia să profite de această stare ce presupune cunoașterea de către acesta a stării în care se află victima și implicit, hotărârea acestuia de a se folosi de ea în vederea uciderii.

În cauză este evident că cele două condiții lipsesc, ba mai mult, partea vătămată chiar a reușit să pareze lovitura aplicată de inculpat.

În aceste condiții, este evident că încadrarea juridică corectă a faptei inculpatului M.T.L. este tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Susținerea aceluiași inculpat în sensul că a fost în legitimă apărare este nefondată având în vedere succesiunea evenimentelor din ziua de 8 august 2008, faptul că incidentele au fost provocate și întreținute de inculpați. Astfel, inculpatul în prima fază i-a blocat autoturismul părții vătămate, a urmărit-o lovindu-i autoturismul, manifestându-și astfel intenția de a continua conflictul, putând anticipa reacția de apărare a acestuia având în vedere incidentele anterioare. În aceste condiții nu se poate reține sub nici o formă că inculpatul s-a aflat în fața unui atac imprevizibil, direct, imediat și injust pe care să-l înlăture, caz în care nu se poate reține legitima apărare ca și cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.

Cererea de reținere în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. este de asemenea, neîntemeiată față de cele reținute mai sus câtă vreme riposta părții vătămate a fost ocazionată de atitudinea provocatoare a inculpatului în general și fapta acestuia de blocare inițială de urmărire și apoi de lovire a autoturismului părții vătămate.

Cererea parchetului de condamnare a inculpatului M.T.L. pentru comiterea infracțiunii de port fără drept a sabiei prev. de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 este nefondată. Astfel, din probele administrate rezultă fără nici un dubiu că autoturismul și obiectele din acesta, inclusiv sabia, aparțineau martorului D.D.G., ajungând în mâna inculpatului accidental și pe termen scurt, nefiind îndeplinite condițiile legale privind portul fără drept al acesteia, situație în care hotărârea instanței de fond de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., este legală și temeinică.

În cauză s-a dovedit că autoturismul lovit de inculpat și pentru care acesta a fost condamnat pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., aparține firmei "P.L." București, astfel încât partea vătămată P.C. nu avea calitate să facă plângere penală împotriva inculpatului, fapt ce echivalează cu lipsa plângerii părții vătămate, condiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

În raport de cele arătate se impune încetarea procesului-verbal pornit împotriva inculpatului M.T.L. pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. f) C. proc. pen.

Hotărârea instanței de fond este greșită și în ce privește achitarea inculpatului H.Z. pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 C. pen.

Astfel, din declarația acestui inculpat dată în apel, declarațiile acestuia anterioare, declarațiile părții vătămate P.B.G., ale martorilor P.R.A., coroborate cu declarațiile martorilor R.I.D., A.I.G. rezultă fără dubiu prezența, participația și implicarea inculpatului la scandalul respectiv, iar faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

Părțile civile nu au depus motive de apel, Curtea examinând cauza din oficiu a constatat că nu există nici un motiv din cele prevăzute de lege care să atragă desființarea acesteia în latura civilă.

Pentru toate aceste considerente, prin Decizia penală nr. 63/A din 18 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, s-au admis apelurile declarate de procuror și de inculpatul M.T.L. împotriva Sentinței penale nr. 662 din 24 decembrie 2009, care a fost desființată în parte și, rejudecând:

S-au înlăturat dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. din încadrarea juridică a faptei de tentativă de omor calificat reținută în sarcina inculpatului M.T.L.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.T.L. pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatului M.T.L. și a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată de prima instanță, perioada reținerii și arestării preventive de la 20 august la 21 august 2008 și de la 3 septembrie 2008 la zi.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul H.Z. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În baza art. 82 - 82 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul H.Z. să plătească 300 RON, cheltuieli judiciare către stat, la fond.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile P.B.G. și P.C.F., împotriva aceleași sentințe penale.

Împotriva Deciziei penale nr. 63/A din 18 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, în termen legal, au declarat recurs inculpații M.T.L. și H.Z., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul M.T.L. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen., cu aplicarea unei pedepse reduse corespunzător sau încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile, reducerea pedepsei de 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 C. pen. și înlăturarea obligării la plata de daune morale către partea civilă P.B.G.

În subsidiar, în măsura în care nu se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, inculpatul M.T.L. solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. La art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 44 alin. (1) și (3) C. pen. sau reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit. b) și art. 74 lit. a) și c) C. pen. și reducerea pedepsei aplicate.

Inculpatul H.Z. solicită, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât decizia este nemotivată, nu cuprinde elemente esențiale prev. de art. 356 pct. 1 lit. b) și c) C. proc. pen., iar instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe esențiale existente la dosar, respectiv asupra declarațiilor unor martori și ale inculpaților.

În subsidiar, inculpatul solicită casarea deciziei și menținerea hotărârii primei instanțe, întrucât s-a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare a sa, probele administrate în cauză nu susțin participarea sa la comiterea acestei infracțiuni.

În drept inculpații au invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 9, 10, 14, 17, 17

1

și 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Referitor la recursul declarat de inculpatul M.T.L., Înalta Curte reține că instanțele au stabilit corect situația de fapt și încadrarea juridică, realizând și o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de disp. art. 72 C. pen.

Probele administrate au demonstrat, fără dubiu că la data de 8 august 2008, inculpatul M.T.L., în loc public, i-a aplicat părții vătămate P.B.G. o lovitură cu sabia în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice, respectiv plagă tăiată scalpată parietal stâng, plagă tăiată cu amputație falange 2 - 3 deget V mâna stângă, partea vătămată încercând să se apere cu mâna stângă.

Potrivit raportului de constatare medico-legală din 20 august 2008 al S.M.L.J. Maramureș leziunile au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.

Inculpatul a săvârșit o tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., având în vedere că a lovit victima cu o sabie într-o zona vitală, i-a aplicat acesteia o lovitură cu mare intensitate, iar după aplicarea loviturii inculpatul nu a încercat să acorde niciun ajutor victimei.

Leziunile cauzate și numărul de îngrijiri medicale se datorează faptului că partea vătămată a încercat să pareze lovitura aplicată de inculpat, producându-i-se astfel plaga tăiată cu amputație falange 2 - 3 deget mâna stângă.

Inculpatul M.T.L. a mai solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 44 alin. (1) și (3) C. pen., susținând că a acționat în legitimă apărare.

Înalta Curte constată că nici această critică nu este întemeiată.

Potrivit art. 44 alin. (3) C. pen. este considerată în legitimă apărare și persoana care, din cauza tulburării sau temerii, a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Pentru ca excesul de apărare să fie justificat este necesar ca fapta să fie săvârșită în stare de legitimă apărare, adică sub presiunea unui atac material, direct, imediat și injust, care a pus în pericol grav persoana inculpatului.

Depășirea limitelor legitimei apărări presupune existența tuturor condițiilor cerute pentru existența legitimei apărări, ea referindu-se doar la împrejurarea că riposta a depășit atacul din cauza tulburării sau temerii de care era stăpânită victima atacului.

În speță, din probele administrate rezultă că inculpatul M.T.L. a fost cel care, practic a inițiat conflictul, blocându-i părții vătămate accesul cu autoturismul, iar ulterior, la spălătorie, avariind cu intenție autoturismul în care se aflau partea vătămată și martorul P.R.A.

Inculpatul pentru a-i cere socoteală cu privire la leziunea suferită de D.D.G., a coborât din autoturism, s-a înarmat cu o sabie aflată în interiorul acesteia, iar inculpatul D.A.C. a luat o bâtă de baseball.

În acest context, partea vătămată sub imperiul fricii a ripostat, folosind un pistol cu bilă de cauciuc, cu care l-a împușcat în față pe inculpatul M.T.L.

Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele legitimei apărări, după cum nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul fiind cel care practic a declanșat conflictul.

Pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile ce i s-au reținut în sarcină sunt just individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al acestora, împrejurările în care au fost comise, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut faptele în materialitatea lor, dar a încercat să le justifice prin atitudinea violentă părții vătămate.

În favoarea inculpatului au fost deja reținute circumstanțele atenuante, iar pedepsele reduse sub minimul special prevăzut de lege, astfel că o nouă reducere a acestora nu se mai impunea.

Referitor la recursul declarat de inculpatul H.Z., Înalta Curte reține că și acesta este nefondat, cazurile de casare invocate de inculpat nefiind incidente în cauză.

Astfel, instanțele de prim-control judiciar a motivat corespunzător hotărârea pronunțată, iar din probele administrate și la care instanța a făcut referire în decizia recurată, rezultă că inculpatul H.Z. a comis infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., constând în acea că la data de 8 august 2008, în timp ce se afla în spălătoria de pe str. V.L. din Baia Mare a produs scandal public împreună cu coinculpații M.T.L. și D.A.C.

Inculpatul H.Z. s-a apărat în sensul că a stat tot timpul în spatele autoturismului împreună cu martorul P.P.R., nu a participat în niciun fel la conflict și nici nu a aruncat cu diferite obiecte.

Susținerile sale sunt însă coroborate de declarațiile părții vătămate P.B.G. care arată constant în cursul urmăririi penale că inculpatul H.Z. a participat la incident, aruncând cu pietre și diferite obiecte pe care le-au găsit la vulcanizare.

Declarația părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor P.R.A., R.I.D. și A.I.G., care confirmă participarea și a inculpatului H.Z.

Pedeapsa aplicată pentru săvârșirea acestei infracțiuni a fost just individualizată în raport de gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Inculpatul M.T.L. a solicitat și înlăturarea obligării sale la plata daunelor morale către partea civilă.

În mod cert, prin fapta inculpatului, părții civile i s-a adus un prejudiciu moral ce se impune a fi acoperit, potrivit disp. art. 998 - 999 C. civ.

Prin leziunile traumatice constând în plăgile tăiate la nivelul capului și mâinii stângi cu amputație falange 2 - 3 deget 5, părții civile i s-au produs suferințe fizice și psihice astfel că, în mod întemeiat instanțele au constatat că se impune obligarea inculpatului la plata daunelor morale.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați, iar potrivit art. 385

16

rap. la art. 381 C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată M.T.L. perioada executată, de la 20 august 2008 la zi.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.T.L. și H.Z. împotriva Deciziei penale nr. 63A din 18 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat M.T.L., durata reținerii și a arestării preventive de la 20 august 2008, la 1 octombrie 2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2010.