ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2405/2014

Asupra cauzei de față constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. nr. 597/LM din 14 noiembrie 2013 a Tribunalului Bihor,

secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 6640/111 din 22 august 2013, a fost

respinsă contestația formulată de C.M., domiciliată în comuna Budureasa, jud.

Bihor, în contradictoriu cu mtimata C.J.P. Bihor, cu sediul în municipiul

Oradea, jud. Bihor, C. fisc., prin care a contestatoarea a solicitat obligarea

intimatei la recalcularea drepturilor sale de pensie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel contestatoarea C.M., înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția I

civilă, la data de 05 februarie 2014.

La termenul din 28 aprilie 2014,

Curtea de Apel Oradea a dispus suspendarea cauzei în baza dispozițiilor ari.

411 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (denumit în

continuare C. proc. civ.), pentru lipsa părților.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs contestatoarea C.M., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la

data de 28 aprilie 2014, sub nr. 6640/111/2013/a1, și repartizat spre

soluționare completului de filtru nr. 7.

Cererea de recurs nu a fost motivată

în fapt și în drept. Ulterior, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 17

raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, recurenta-contestatoare a

depus motive de recurs semnate și ștampilate de avocat B.P., având atașate

împuternicirea avocațială; motivele de recurs formulate de către recurentă nu

au fost însă încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ., aceasta susținând

că, din motive financiare, independente de voința sa, nu a putut să fie

prezentă ia strigarea cauzei la Curtea de Apel Oradea, întrucât comuna în care

domiciliază se află la o distanță de 80 de km față de Oradea; prin aceleași

motive de recurs, recurenta a conceput critici și împotriva sentinței civile nr.

nr. 597/LM din 14 noiembrie 2013 a Tribunalului Bihor, secția I civilă.

După comunicarea motivelor de recurs,

a întâmpinării la recurs și după depunerea răspunsului la întâmpinare, Înalta

Curte a dispus, în temeiul art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit s-a constatat,

pe de o parte, că motivele invocate nu se circumscriu celor prevăzute de art. 488

din același cod, în cauza neexistând motive de ordine publică care să poată fi

invocate în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., iar pe de altă parte,

că încheierea de suspendare din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția

I civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în

cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai

apelului, astfel că hotărârea ce urmează a fi pronunțată de curtea de apel este

o hotărâre definitivă, în condițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părților, în

vederea depunerii în termen de 10 zile de la comunicare a punctelor de vedere

asupra acestuia, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere

la raport.

Examinând recursul, în condițiile art.

493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate,

reținută prin raportul întocmit în cauză, a cărei analiză este prioritară față

de ce a nulității, pentru netncadrarea motivelor de recurs în cazurile

prevăzute de art 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-I

respinge, ea inadmisibil, pentru următoarele considerente;

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C.

proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă

numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de

aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei

interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii

procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații

identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în

fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele

determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă

că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea

oricărei căi de atac este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca

atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe calea

procesuală aleasă de titularul căii de atac.

Recursul este o cale extraordinară de

atac, nedevolutivă și, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul

căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită

controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc.

civ., „Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin

încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța

ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație

și Justiție, hotărârea este definitivă".

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fâră

drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. 153 lit g) coroborat cu art.

154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice raportate

la art. VIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare Ia

asigurările sociale mi sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la

curtea de apel.

De asemenea, art. 21 alin. (1) din

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, astfel cum a

fost modificată prin Legea nr. 76/2012, prevede că „secția I civilă, secția I

civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de

curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și

recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor

judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio alta cale, iar

cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel".

în consecință, nici acest temei din

legea specială nu permite reținerea caracterului admisibil al recursului

întrucât, pe de o parte, încheierea de suspendare a soluționării apelului nu

este o hotărâre nedefinitivă, iar pe de altă parte, o hotărâre judecătorească

(încheierea de suspendare) nu poate fi calificată drept un act judecătoresc, de

orice natură, teza finală a textuiui citat fiind alternativă ipotezei hotărârii

nedefînitive și, prin urmare, aplicabilă situațiilor în care obiectul recusuiui

este un alt act al instanței decât o hotărâre judecătorească nedefmitivâ

(hotărârile judecătorești fiind sentințe, decizii ori încheieri, conform art. 424

alin. (1) - (5) C. proc. civ.).

Obiectul prezentului dosar îl

reprezintă un litigiu de asigurări sociale privind modul de stabilire a

drepturilor de pensie, iar în conformitate cu prevederile invocate din Legea nr.

263/2010, din Legea nr. 304/2004 și potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C.

proc. civ., rezultă că încheierea de suspendare din 10 aprilie 2014 a Curții de

Apel Oradea, secția I civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată

de curtea de apel în cadrul soluționării unui apei declarat împotriva unei

hotărâri supuse numai apelului.

Cum excepția de inadmisibilitate a

prezentei căi de atacs prin raportare la caracterul definitiv al hotărârii

supuse acesteia, este prioritară, în concurs cu excepția de nulitate pentru

neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C.

proc. civ., cauza va fi soluționată pe calea celei dintâi excepții.

Pentru aceste considerente, în

aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatoarea C.M., domiciliată în comuna Budureasa, jud. Bihor,

împotriva încheierii de ședință din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea,

secția I civilă, în contradictoriu cu intimata C.J.P. Bihor, cu sediul în municipiul

Oradea, jud. Bihor.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin.

(5) C. proc. civ., decizia nu este supusă nicîunei căi de atac și se comunică

părților.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

26 septembrie 2014.