ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 530/2018

Decizia nr. 530/2018

După deliberare, asupra

cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de recurs;

La data de 3 octombrie 2017, revizuenta A. a declarat

recurs împotriva Deciziei civile nr. 570/A din data de 28 noiembrie 2017,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în Dosarul

nr. x/35/2017, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de

revizuire declarată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimatele B.

Bihor și C. București, împotriva Deciziei civile nr. 313/A din data

de 24 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Fără a încadra

motivele de recurs în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a

solicitat, în sinteză, verificarea autenticității actelor emise

de D. Bihor și declararea nulității lor, precum și

recalcularea pensiei de limită de vârstă, Decizia nr. 52701 din 29

noiembrie 2012, începând cu luna mai 2013.

Dosarul a fost înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

la data de 23 noiembrie 2017, fiind repartizat Completului de filtru nr. 2 (CF2).

Prin rezoluția din data

de 4 decembrie 2017, s-a dispus întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a căii de atac.

În baza raportului întocmit la

data de 7 decembrie 2017, însușit de completul de filtru ia data de 11

decembrie 2017, ale cărui rețineri sunt avute în vedere în prezenta

hotărâre, comunicat părților, s-a reținut caracterul inadmisibil

al recursului în raport de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013

raportate la cele ale art. 513 alin. (5) C. proc. civ.

Recurenta a formulat punct de

vedere la raport, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 49 din

dosarul acestei instanțe, prezentând concluzii asupra fondului litigiului

dedus judecății.

În baza rezoluției din

data de 10 ianuarie 2018, s-a acordat termen la data de 20 februarie 2018, în

vederea pronunțării asupra admisibilității recursului, în

raport de dispozițiile art. 493 C. proc. civ.

admisibil al recursului, Înalta Curte constată următoarele;

În cauză, instanța a

fost sesizată cu soluționarea unui litigiu privitor la drepturi de

asigurări sociale, de competența secțiilor de litigii de muncă

ale tribunalelor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 153 din Legea nr.

263/2010, privind sistemul public de pensii.

Prin contestația

înregistrată la data de 24 iunie 2016, sub nr. x/111/2016, reclamanta A. a

solicitat în contradictoriu cu B. Bihor și C. ca, prin hotărârea ce

se va pronunța, să dispună anularea Deciziilor nr. 5270 din 29

decembrie 2012, nr. 52701 din 06 august 2013 și nr. 52701 din 26

septembrie 2013, motivând, în esență, că la baza emiterii

acestora, au fost avute în vedere acte false, ea nefiind niciodată

angajată ulterior pensionării.

În drept, contestatoarea a

făcut referirea la dispozițiile C. civ., ale Constituției

României și Legii nr. 263/2010.

Prin sentința civilă

nr. 883/LM din data de 15 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul

Bihor în Dosarul nr. x/111/2016, a fost admisă excepția

autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere

privind anularea Deciziei de pensie nr. 52701 din 29 februarie 2012, cu

consecința respingerii acestuia, în raport cu Dosarele nr. x/11/2013

și nr. x/111/2013. A fost respinsă contestația extinsă

și completată formulată de contestatoarea A., în contradictoriu

cu intimatele C. și B. Bihor, ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 31/VA/2017

din 24 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a fost

respins, ca nefondat, apelul civil declarat de apelanta A., în contradictoriu

cu intimatele B. Bihor și C., împotriva sentinței civile nr. 883/LM

din data de 15 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul

nr. x/111/2016, care a fost păstrată în totalitate.

Împotriva acestei decizii,

petenta și-a precizat „contestația-apel" depusă la data de

26 aprilie 2017, prin înscrisul depus la data de 30 iunie 2017, ca fiind

revizuire împotriva deciziei mai sus-arătate.

Prin Decizia civilă nr. 570/A

din data de 28 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția I civilă, în Dosarul nr. x/35/2017, a fost respinsă, ca

nefondată cererea de revizuire declarată de revizuenta A., în

contradictoriu cu intimatele B. Bihor și C. București, împotriva Deciziei

civile nr. 313/A din data de 24 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de

Apel Oradea.

Analizând cererea revizuentei,

Curtea a constatat că toate criticile formulate se referă de fapt la

modul în care a fost soluționată definitiv acțiunea sa

civilă în Dosarul nr. x/111/2016, critici care nu pot fi analizate în

acest cadru procesual.

Prin decizia

pronunțată în dosarul sus-arătat, au fost menținute

considerentele și dispozitivul instanței de fond, prin care s-a

constatat incidența în cauză a autorității de lucru

judecat, reținându-se că toate capetele de cerere ale reclamantei A.,

formulate în dosarul mai sus-arătat au fost analizate și

soluționate definitiv în Dosarele nr. x/11/2013, respectiv nr. x/111/2013.

S-a mai reținut că

revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi

exercitată, strict și limitativ, doar în condițiile

prevăzute de art. 509 C. proc. civ., niciunul din motivele expres

prevăzute de articolul precitat nefiind invocate în prezenta cerere, care

se întemeiază exclusiv pe critici privind modul de soluționare a

fondului cauzei din Dosarul nr. x/11/2016, iar solicitările revizuentei

exced în mod vădit cadrului procesual al revizuirii.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs revizuenta A., la data de 3 octombrie 2017.

Înalta Curte reține

faptul că, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

In conformitate cu

dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt

supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile

în care legea prevede că hotărârile deprimă instanță

sunt supx4se numai apelului.

Totodată, potrivit

dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru punerea In aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie

2013, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 și O.U.G. nr. 95/2016,

hotărârile pronunțate în cererile privitoare la asigurări

sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de

apel.

De asemenea, potrivit art. 155

alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

împotriva hotărârilor tribunalelor pronunțate în litigii de

asigurări sociale, se poate face numai apel la curtea de apel

competentă, iar potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași

articol, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile

tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Se mai reține că,

potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ.:,

Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac

prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Față de cele

menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din

Legea nr. 263/2010 cu cele ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013,

rezultă că hotărârile pronunțate în soluționarea

litigiilor de asigurări sociale sunt supuse numai apelului la curtea de

apel. Prin urmare, în raport de dispozițiile 483 alin. (2) teza

finală C. proc. civ., hotărârea prin care se soluționează

apelul împotriva hotărârii primei instanțe în soluționarea unui

litigiu de asigurări sociale nu este supusă căii de atac a

recursului, fiind definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ.. Astfel, Decizia civilă nr. 313/A/2017 din 24 aprilie 2017,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, prin care a fost respins apelul

îndreptat împotriva soluției instanței de fond într-un litigiu de

asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului.

Totodată, în raport de

dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nu poate fi atacată cu

recurs nici Decizia nr. 570/A din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel

Oradea, secția I civilă, prin care a fost soluționată

cererea de revizuire îndreptata împotriva Deciziei nr. 313/A/2017 din 24

aprilie 2017 a aceleiași instanțe, decizie definitivă.

În consecință, Decizia

nr. 570/A din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția l civilă,

prin care s-a soluționat cererea de revizuire îndreptată împotriva

hotărârii instanței de apei într-un litigiu de asigurări

sociale, nu poate ti atacată cu recurs.

Legalitatea căilor de

atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate

fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare,

în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi

alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din

Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi

atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute

de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în

condițiile legii.

În raport de dispozițiile

legale anterior menționate, Deciziei nr. 570/A din 28 septembrie 2017 a

Curții de Apel Oradea, secția I civilă, nu este supusă

recursului.

Prin urmare, instanța

urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de

reclamanta A. împotriva deciziei sus menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 570/A din 28 septembrie

2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 20 februarie 2018.