ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2622/2015

Decizia nr. 2622/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererile de revizuire înregistrate pe rolul Curții de Apel Oradea, secția I civilă, la data de 9 noiembrie 2014, sub nr. x/135/2014, petenții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu intimații C., D., E., F., G., Comisia Județeană Bihor pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 și Comisia Locală Borod pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, revizuirea Deciziei nr. 528 din 28 aprilie 2014 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, în Dosarul nr. x/177/2010*, susținând că este potrivnică cu Deciziile nr. 265 din 11 manie 2010 și nr. 751 din 10 septembrie 2012, pronunțate de Tribunalul Bihor, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1771/2009, respectiv în Dosarul nr. x/177/2010.

În motivare, petenții au invocat motive de revizuire identice, ce au vizat faptul că hotărârile mai sus menționate sunt definitive și irevocabile, fiind pronunțate de instanțe de același grad, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Ca atare, au apreciat că se impune anularea ultimei hotărâri și menținerea Deciziilor civile nr. 265/R/2010 și nr. 751/R/2012 ale Tribunalului Bihor, întrucât acestea conțin dispoziții legale, fapte și împrejurări ce au rezultat în urma soluționării pricinii, precum și îndrumări obligatorii pentru instanța de fond în rejudecarea acesteia și referiri concrete la probatoriul administrat.

Cererile de revizuire nu au fost motivate în drept.

Prin sentința nr. 6 din 3 februarie 2015. pronunțata in Dosarul nr. x/1351/2014, Curtea de Apel Oradea, secția l civilă, a respins, ca nefondate, cererile de revizuire formulate de petenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 528 din 28 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/177/2010*.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs revizuenții A. și B., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția l civilă, la data de 20 martie 2015, sub nr. x/1351/2014.

În cererile de recurs care cuprind motive identice, reeurenții-revizuenți au arătat, în esență, că decizia atacată este nelegală și netemeinica, întrucât a fosi pronunțată ca urmare a unei interpretări eronate a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Astfel, în opinia recurenților-revizuenți, instanța a apreciat în mod greșit că, pentru a fi incidente prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să fie pronunțate în cauze diferite, deoarece legiuitorul nu face nicio distincție între hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, motiv pentru care considerentele reținute în decizia atacată nu au nimic în comun eu norma evocată.

De asemenea, recurenții-revizuenți au arătat că hotărârile definitive și irevocabile pretins contradictorii au fost pronunțate în dosare ce poartă numere diferite de înregistrare și că acestea au pus capăt ciclurilor procesuale pe care Ie-a parcurs cauza.

Din punctul lor de vedere, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate și nu a apreciat coreei probatoriul administrat în cauză, recunoscând, în mod nelegal, dreptul de proprietate al pârâtei H. asupra terenului.

Reeurenții-revizuenți au susținut că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al patentului B., care este lipsit de discernământ. aspect ce a fost dovedit cu înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei.

Recursurile nu au fost întemeiate în drept.

Examinând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a recursurilor, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivii prevederilor art. 328 C. proc. civ. (1) hotărârea dală asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită; (2) dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă".

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 328 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în ipoteza revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din același act normativ, recursul este admisibil numai dacă cea de-a doua hotărâre, respectiv cea atacată cu revizuire, este susceptibilă de recurs.

Astfel, art. 328 alin. (2) C. proc. civ. nu prevede posibilitatea de a ataca cu recurs, în toate cazurile, hotărârile pronunțate în cererile de revizuire pentru contrarietate de hotărâri ci, prin coroborare cu dispozițiile alin. (1) din același text de lege, în realitate suprimă dreptul de apel.

Prin urmare, recursul este admisibil numai dacă hotărârea atacată este la rândul său, susceptibilă de exercitarea acestei căi de atac.

În speță, prin cererea de revizuire, petenții au susținut că Decizia nr. 528 din 28 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, în Dosarul nr. x/177/2010* este potrivnică cu Deciziile nr. 265 din 11 martie 2010 și nr. 751 din 10 septembrie 2012, date de Tribunalul Bihor, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1771/2009 și, respectiv în Dosarul nr. x/177/2010.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 528 din 28 aprilie 2014, Tribunalul Bihor, secția I civilă, a respins cererea de intervenție în interesul recurentului, formulată de intervenientul B. și a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 369 din 26 februarie 2013 a Judecătoriei Aleșd.

Prin Decizia civilă nr. 265 din 11 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. x/177/2009, Tribunalul Bihor a admis recursul formulat de recurentul-rcclamant A. împotriva sentinței civile nr. 325 din 26 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care a casat-o în loialitate, dispunând trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.

De asemenea, prin Decizia nr. 751 din 10 septembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/177/2010, Tribunalul Bihor a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1074 din 4 octombrie 2011 a Judecătoriei Aleșd, pe care a casat-o în loialitate, dispunând trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe.

Totodată, prin sentința nr. 6 din 3 februarie 2015, obiect al recursului pendinte, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins, ca nefondate, cererile de revizuire formulate de petenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 528 din 28 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, în Dosarul nr. x/177/2010*.

Această decizie este supusă acelorași căi de atac ca și Decizia nr. 528 din 28 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, a cărei retractare au solicitat-o petenții prin cererea de revizuire.

Or, Decizia nr. 528 din 28 aprilie 2014 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de rccurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 369 din 26 februarie 2013 a Judecătoriei Aleșd este irevocabilă, potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri irevocabile cele date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În consecință și sentința nr. 6 din 3 februarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, este irevocabilă.

Prin urmare, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuita și că decizia pronunțată în soluționarea revizuirii nu este susceptibilă de recurs, fiind irevocabilă, se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Sub acest aspect, față de principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 129 din Constituția României, împrejurarea că instanța care a pronunțat decizia atacată a menționat în dispozitiv posibilitatea exercitării recursului, nu deschide recurentului posibilitatea de a promova această cale de atac, dacă ea nu este prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, recursurile declarate de recurenții-revizuenți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 6 din 3 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, urmează a fi respinse, ca inadmisibile.

De asemenea, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va obliga pe recurenții-revizuenți, căzuți în pretenții, la plata sumei de 800 lei către intimații C. și D. reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, conform chitanței din 15 aprilie 2015, emisă de Cabinet de Avocat, I., aflată la fila 32.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenții-revizuenți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 6 din 3 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, ca inadmisibile.

Obligă pe recurenții-revizuenți la piața sumei de 800 lei către intimații C. și D., reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2015.