ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2409/2015

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 949 din data de 24 ianuarie 2014 a Judecătoriei Oradea, s-a respins,

ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta M.K.J., având ca obiect ordonanță

președințială - grănițuire, în contradictoriu cu pârâții T.C., S.F.C. și B.J., fiind

obligată reclamanta la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă

nr. 960/R din data de 14 noiembrie 2014 a Tribunalului Bihor, secția civilă, s-a

respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.K.J., împotriva sentinței

civile nr. 949 din 24 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, fiind obligată

recurenta la cheltuieli de judecată în cuantum de câte 500 RON în favoarea intimaților

S.F.C. și T.C.

Prin decizia civilă

nr. 172/R din 10 martie 2015, Tribunalul Bihor, secția I civilă, a respins, ca tardivă,

cererea de revizuire formulată de revizuenta M.K.J., împotriva deciziei civile

nr. 960/R din data de 14 noiembrie 2014 a Tribunalului Bihor, secția civilă.

Prin încheierea

din 17 martie 2015, Tribunalul Bihor, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă,

contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatoarea M.K.J.,

în contradictoriu cu intimații S.F.C., B.J. și T.C., cu referire la decizia civilă

nr. 172/R din 10 martie 2015 a Tribunalului Bihor, secția I civilă.

Prin încheierea

nr. 221/R din 17 iunie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins plângerea

formulată de petenta M.K.J. împotriva încheierii din 17 martie 2015 a Tribunalului

Bihor.

Împotriva acestor

hotărâri judecătorești reclamanta a declarat recurs, solicitând anularea acestora.

În prealabil analizei

motivelor de recurs, Înalta Curte constată că acesta nu este admisibil, urmând a

fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.

Prin dispozițiile

art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate

exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea șî termenele stabilite

de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile

legii, procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții

decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Una dintre regulile

comune referitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este unicitatea

dreptului de a uza de o atare cale. Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit

de a uza de două ori de una și aceeași cale de atac. În caz contrar, excepția puterii

lucrului judecat va putea fi invocată de cel interesat sau de instanță din oficiu,

spre a se anihila calea de atac inadmisibilă.

Din dispozițiile

C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ

pentru exercitarea oricărei căi de atac este și cea privind existența unei hotărâri

determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe

această cale.

Potrivit art.

377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs,

chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În ce privește

sentința nr. 949 din data de 24 ianuarie 2014 a Judecătoriei Oradea, aceasta a devenit

definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 960/R din data de 14 noiembrie 2014 a

Tribunalului Bihor, secția civilă, prin care s-a respins recursul declarat de reclamantă,

ca nefondat, ambele hotărâri fiind pronunțate în Dosarul nr. 18243/271/2012.

Prin decizia

nr. 172 din 10 martie 2015 a Tribunalului Bihor, hotărâre irevocabilă, în raport

de dispozițiile art. 328 C. proc. civ., s-a soluționat cererea de revizuire a deciziei

nr. 960/R din data de 14 noiembrie 2014 a Tribunalului Bihor.

Prin urmare hotărârile

menționate nu puteau fi atacate din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea

„recursului la recurs", ceea ce nu a. fost în intenția legiuitorului.

Astfel, recurenta

nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această

materie.

Prin încheierea

din 17 martie 2015 a Tribunalului Bihor, pronunțată în Dosarul nr. 18243/271/2012*,

s-a respins, ca neîntemeiată, contestația privind tergiversarea procesului în legătură

cu modul de soluționare a cererii de revizuire a deciziei nr. 172 din 10 martie

2015 a Tribunalului Bihor, iar prin încheierea nr. 221 din 17 iunie 2015 a Curții

de Apel Oradea, pronunțată în Dosarul nr. 18243/271/2012*, s-a soluționat plângerea

împotriva încheierii din 17 martie 2015 a Tribunalului Bihor, instanța reținând

că nu sunt incidente dispozițiile art. 522-526 noul C. proc. civ., demersul judiciar

fiind inițiat de către reclamantă în anul 2012.

Pentru aceste

încheieri legiuitorul nu a reglementat calea de atac a recursului, ci, în dispozițiile

art. 517 alin. (5) C. proc. civ. a prevăzut că, în cazul respingerii contestației

privind tergiversarea procesului, contestatorul poate face plângere în termen de

3 zile de la comunicare, iar, în cazul încheierii prin care se soluționează această

plângerea, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, astfel cum rezultă din

prevederile art. 518 C. proc. civ.

Recunoașterea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie

o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional

al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație

inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul de

față înfrânge această regulă a procedurii civile, el se privește ca inadmisibil

șl va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamanta M.K.J. împotriva deciziei nr. 960/R din data de

14 noiembrie 2014 a Tribunalului Bihor, secția civilă, împotriva sentinței nr. 949

din data de 24 ianuarie 2014 a Judecătoriei Oradea, împotriva încheierii din 17

martie 2015 a Tribunalului Bihor, împotriva deciziei nr. 172 din 10 martie 2015

a Tribunalului Bihor și împotriva încheierii nr. 221 din 17 iunie 2015 a Curții

de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 octombrie 2015.