ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2251/2015

După deliberare asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2013 pe rolul Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, sub nr. 3914/87/2013, reclamantul S.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa județeană de Pensii Teleorman, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia să-i acorde pensia pentru limită de vârstă, potrivit Deciziei nr. 154R din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, precum și sporul de pensie conform vechimii în muncă, așa cum rezultă din adeverința din 28 mai 2010, pe care, a arătat reclamantul, pârâta refuză să o valorifice.

Prin Sentința nr. 129 din 6 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă, ca inadmisibilă. Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentințe, judecata apelului fiind suspendată, pentru lipsa părților, prin încheierea din data de 20 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 2732 din 15 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 3914/87/2013 a anulat recursul declarat de reclamantul S.D. împotriva încheierii de ședință din 20 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin Decizia nr. 1384 din 27 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a repus cauza pe rol și a constatat perimată cererea de apel, formulată împotriva Sentinței nr. 129 din 6 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei decizii recurentul-reclamant a formulat recurs. Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare". Recursul a fost declarat la data de 13 mai 2015 (data poștei - dosar recurs), în afara termenului de 5 zile de la pronunțarea hotărârii atacate, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc.

civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010. Deși în cuprinsul cererii de recurs recurentul-reclamant a solicitat repunerea în termenul de recurs, solicitarea este nemotivată, iar înscrisul depus odată cu cererea de recurs, nu face dovada întreruperii cursului perimării potrivit dispozițiilor art. 417 C. proc. civ. sau că sunt întrunite condițiile cerute de lege în vederea repunerii în termen potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs și va respinge recursul ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere în termenul de recurs. Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de reclamantul S.D. domiciliat în Beciu, jud. Teleorman împotriva Deciziei civile nr. 1384 din 27 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Teleorman cu sediul în orașul Alexandria. Str. D., jud. Teleorman. Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2015. Procesat de GGC - NN