ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 613/2015

Decizia

nr. 613

Asupra

cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului. Giurgiu la data de 24 aprilie 2013

sub nr. x/122/2013 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii

Giurgiu, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recalcularea

pensiei, conform art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

Tribunalul

Giurgiu, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 369/LM din 11 septembrie 2013

a admis acțiunea formulată de A., fiind obligată pârâta Casa Teritorială de

Pensii Giurgiu să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei

cu luarea în considerare la determinarea punctajului anual și a dispozițiilor

art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, drepturi ce vor fi acordate începând

cu data de 01 august 2011.

Pentru

a hotărî astfel, tribunalul a constatat că reclamantul A. a fost pensionat

pentru munca depusă și limită de vârstă cu Decizia nr. 94546 din 22 aprilie

1998, iar prin Decizia nr. 94546/2005 pensia a fost recalculată conform

prevederilor O.U.G. nr. 4/2005, contestatorul solicitând prin prezenta acțiune

acordarea drepturilor prevăzute de art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Împotriva

acestei sentințe, pârâta Casa Teritorială de Pensii Giurgiu a declarat apel,

iar prin Decizia civilă nr. 524 A din 10 aprilie 2014, Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, în complet de divergență, cu majoritate a admis apelul

formulat pârâtă Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, a schimbat în tot sentința

apelată, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Pentru

a decide astfel, Curtea de Apel București a constatat că tribunalul a

interpretat eronat dispozițiile art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 în

scopul aplicării textelor de lege, deoarece sensul noțiunii de "acte

normative cu caracter special" rezultă și din scopul urmărit de legiuitor

prin instituirea majorărilor de punctaj prevăzut de dispozițiile legale în

discuție, și care trebuie interpretat prin prisma intenției acestuia de a

elimina inechitățile în ce privește persoanele care și-au desfășurat

activitatea în fostele grupe de muncă I și II și că, aceste persoane trebuie să

beneficieze de o modalitate de calcul a drepturilor de pensie care să reflecte

prestația lor în grupele de muncă.

Împotriva

acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire înregistrată pe

rolul Înaltei Curți la data de 5 decembrie 2014.

La

termenul din 24 februarie 2015, Înalta Curte a luat în examinare excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu, conform art. 510 alin. (1) C.

proc. civ. și a rămas în pronunțare asupra acestui aspect.

În

raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele și lucrările

dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de fond

sau de procedură care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea în fond a

pricinii, va admite excepția necompetenței sale în soluționarea prezentei

cauze, invocată în temeiul prevederilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ., în

considerarea următoarelor argumente:

Potrivit

prevederilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu art. 130 alin. (2)

din același cod, care dispun că: "necompetența este de ordine publică în

cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei

instanțe de alt grad;" și că: "necompetența materială și teritorială

de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul

termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei

instanțe", Înalta Curte, văzând și dispozițiile art. 510 alin. (1) C.

proc. civ., potrivit cărora cererea de revizuire se introduce la instanța a

cărei hotărâre se atacă, constată că nu este competentă material în

soluționarea căii extraordinare de atac de retractare pendinte.

Astfel,

în considerarea evocatelor norme legale și în raport de faptul că decizia

atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, potrivit art. 510 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază ca fiind competentă material în

soluționarea prezentei cereri, Curtea de Apel București.

Pe

cale de consecință, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii

de revizuire formulată de revizuentul A. pe care o va trimite spre competentă

soluționare Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină

competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A.

împotriva Deciziei civile nr. 524 A din 10 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, în favoarea Curții de Apel București.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 februarie 2015.

Procesat

de GGC - GV