ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 613/2015

Decizia nr. 613 Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului. Giurgiu la data de 24 aprilie 2013 sub nr. x/122/2013 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Giurgiu, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recalcularea pensiei, conform art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

Tribunalul Giurgiu, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 369/LM din 11 septembrie 2013 a admis acțiunea formulată de A., fiind obligată pârâta Casa Teritorială de Pensii Giurgiu să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în considerare la determinarea punctajului anual și a dispozițiilor art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, drepturi ce vor fi acordate începând cu data de 01 august 2011. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că reclamantul A. a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă cu Decizia nr. 94546 din 22 aprilie 1998, iar prin Decizia nr. 94546/2005 pensia a fost recalculată conform prevederilor O.U.G. nr. 4/2005, contestatorul solicitând prin prezenta acțiune acordarea drepturilor prevăzute de art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Casa Teritorială de Pensii Giurgiu a declarat apel, iar prin Decizia civilă nr. 524 A din 10 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în complet de divergență, cu majoritate a admis apelul formulat pârâtă Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel București a constatat că tribunalul a interpretat eronat dispozițiile art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 în scopul aplicării textelor de lege, deoarece sensul noțiunii de "acte normative cu caracter special" rezultă și din scopul urmărit de legiuitor prin instituirea majorărilor de punctaj prevăzut de dispozițiile legale în discuție, și care trebuie interpretat prin prisma intenției acestuia de a elimina inechitățile în ce privește persoanele care și-au desfășurat activitatea în fostele grupe de muncă I și II și că, aceste persoane trebuie să beneficieze de o modalitate de calcul a drepturilor de pensie care să reflecte prestația lor în grupele de muncă.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 5 decembrie 2014. La termenul din 24 februarie 2015, Înalta Curte a luat în examinare excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, conform art. 510 alin. (1) C. proc. civ. și a rămas în pronunțare asupra acestui aspect. În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția necompetenței sale în soluționarea prezentei cauze, invocată în temeiul prevederilor art. 510 alin. (1) C. proc.

civ., în considerarea următoarelor argumente: Potrivit prevederilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu art. 130 alin. (2) din același cod, care dispun că: "necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad;" și că: "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", Înalta Curte, văzând și dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de revizuire se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă, constată că nu este competentă material în soluționarea căii extraordinare de atac de retractare pendinte.

Astfel, în considerarea evocatelor norme legale și în raport de faptul că decizia atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază ca fiind competentă material în soluționarea prezentei cereri, Curtea de Apel București. Pe cale de consecință, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. pe care o va trimite spre competentă soluționare Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 524 A din 10 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în favoarea Curții de Apel București. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2015. Procesat de GGC - GV