ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2724/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Giurgiu, secția civilă, la data de 4 noiembrie 2011 sub nr.

2709/122/2011 reclamantul S.E. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de

Pensii Giurgiu la acordarea drepturile prevăzute de art. 100 și art. 169 din

Legea nr. 263/2010 începând cu luna ianuarie 2011, data intrării în vigoare a

actului mai sus menționat.

Prin Sentința nr. 43

din 24 ianuarie 2012 Tribunalul Giurgiu, secția civilă a admis în parte

acțiunea reclamantului, a obligat pârâta Casa Teritorială de Pensii Giurgiu să

revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului cu aplicarea dispozițiilor

art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 începând cu data de 1

ianuarie 2011.

Prin Decizia nr.

1821/R din 12 septembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări

sociale a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa Teritorială de

Pensii Giurgiu împotriva deciziei mai sus menționate.

Împotriva acestei

decizii, la data de 30 aprilie 2013, a formulat cerere de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuentul S.E., înregistrată

inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale,

fiind declinată competența de soluționare a cauzei prin Decizia nr. 513/R din

25 februarie 2014 a acestei instanțe în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În motivarea cererii,

revizuentul a arătat că Decizia nr. 1821/R din 12 septembrie 2012 este

contradictorie cu decizii pronunțate în cauze similare, având același obiect,

și a indicat în acest sens Decizia nr. 2826 din 10 aprilie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosar nr. 2745/122/2011, precum și

Decizia nr. 48/R din 9 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală,

conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosar nr. 896/122/2012.

Examinând, cu

prioritate excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este

prealabilă aspectelor de fond ale cererii de revizuire pendinte, Înalta Curte

urmează a constata că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 324

alin. (1) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti

în mod diferit, funcție de cazul de revizuire incident. Potrivit art. 324 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., în cazul prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. - ce a constituit și temeiul legal al prezentei revizuiri - când

hotărârile potrivnice au fost date de instanțe de recurs (cazul în speță),

termenul de depunere a cererii de revizuire este de o lună și curge de la

pronunțarea ultimei hotărâri.

Având în vedere

dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că termenul prevăzut

de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost depășit în prezenta cauză,

întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la data de 12

septembrie 2012, iar ultima dintre deciziile față de care se invocă contrari

etatea de hotărâri, Decizia nr. 48/R, a fost pronunțată la data de 9 ianuarie

2013, prezenta cerere fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București (de

unde cauza a fost înregistrată prin declinare la Înalta Curte de Casație și

Justiție la data de 30 mai 2014) la data de 7 mai 2013.

În atare situație,

cererea de revizuire este formulată în afara intervalului de timp prevăzut de

lege.

Legea sancționează cu

decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea

căilor de atac. Astfel, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ.,

neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură

în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau

când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința sa.

În speță, revizuentul

a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a

formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat,

împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de

tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai

fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (3) din același

cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și

dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Pentru aceste

considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.E. împotriva

Deciziei nr. 1821/R din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL