ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5440/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2701/122/2011 la data de 7 mai 2013, D.T. a formulat cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 243 din 17 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2701/112/2011 de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimata Casa Teritorială de Pensii Giurgiu.

În motivarea cererii, revizuentul arată că prin decizia a cărei revizuire o solicită, s-a admis recursul declarat de intimata Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, a fost modificată în tot sentința atacată, iar pe fond, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată; în consecință, revizuentul solicită schimbarea în tot a acestei decizii, în sensul respingerii ca nefondat a recursului intimatei împotriva Sentinței civile nr. 38 din 24 ianuarie 2012 a Tribunalului Giurgiu, secția civilă, astfel încât să se mențină soluția de admitere a acțiunii sale.

Se învederează de către revizuent că prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Giurgiu a solicitat acordarea drepturilor ce i se cuvin în temeiul art. 100 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, referitoare la persoanele care au desfășurat activitate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. Dispozițiile art. 100 din Legea nr. 263/2010 nu fac trimitere și nici nu pot fi confundate cu prevederile O.U.G.

nr. 4/2005, așa încât, atât asigurații cât și pensionarii care au realizat activități în grupa I de muncă, anterior anului 2001, beneficiază de prevederile Legii nr. 263/2010, referitoare la majorarea punctajelor cu 50%; singura condiție impusă de legiuitor pentru obținerea acestui beneficiu este cea referitoare la desfășurarea unei activități care, potrivit legislației în vigoare înainte de 2001, se încadra în grupa I de muncă; în același timp, se mai susține că din redactarea textului art. 169 din Legea nr. 263/2010, rezultă că norma este în același sens, astfel că, pentru a beneficia de această creștere a punctajelor anuale trebuie îndeplinită, pe lângă cerința anterior menționată, și cea referitoare la stabilirea dreptului la pensie în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în condițiile în care beneficiarii dreptului la pensie au desfășurat activități încadrate în grupa I sau II de muncă, ambele cerințe legale verificându-se în persoana revizuentului, potrivit susținerilor sale.

Prin Sentința civilă nr. 38 din 24 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2701/122/2011, Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să emită reclamantului decizie de recalculare a drepturilor la pensie, conform cu prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010 referitoare la creșterea punctajului anual pentru perioadele în care a desfășurat activitate în locuri încadrate în grupa I și a II-a de muncă, începând cu data de 1 ianuarie 2011. Prin decizia a cărei revizuire se cere, a fost modificată această sentință, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate. Revizuentul susține că această decizie a instanței de recurs este contrară Deciziei civile nr. 1821R din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale (în care d-na jud. A.V.

a formulat opinie separată, în sensul respingerii ca nefondat a recursului formulat de Casa de Pensii Giurgiu); de asemenea, este contrară și Deciziei civile nr. 2826 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel București, în Dosarul nr. 2745/122/2011, în care s-a formulat opinia în sensul posibilității de aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 100/2008 și a O.U.G. nr. 209/2008 chiar și în ipoteza în care, în prealabil, solicitantul drepturilor de asigurări sociale a beneficiat de prevederile O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005. Intimata pârâtă a formulat întâmpinare la cererea de revizuire, solicitând respingerea acesteia, ca nefondată.

Întrucât revizuentul nu a atașat, între înscrisurile anexă ale cererii de revizuire, și cele două hotărâri judecătorești față de care a invocat aplicarea prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus atașarea acestora la dosar din sistemul E., ocazie cu care s-a constatat că aceste hotărâri sunt pronunțate în contradictoriu cu alți reclamanți decât revizuentul cauzei (respectiv S.E. - Decizia civilă nr. 1821R din 12 septembrie 2012 și cu M.G. - Decizia civilă nr. 2826 din 10 aprilie 2012), chiar dacă intimată a fost aceeași Casă Teritorială de Pensii Giurgiu. Prioritar însă discutării admisibilității cererii de revizuire, conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în raport de temeiul juridic invocat (art. 322 pct. 7), Înalta Curte a invocat, din oficiu, la termenul de azi, tardivitatea cererii de revizuire față de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. Astfel, textul menționat prevede că termenul de revizuire este de o lună și se calculează, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., când hotărârile au fost date de instanța de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare, iar pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) (hotărâri potrivnice date de instanțe de recurs), de la pronunțarea ultimei hotărâri. Norma invocată reglementează un termen legal peremptoriu, astfel că depășirea lui atrage decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale extraordinară de atac, sancțiunea procedurală aplicabilă fiind aceea a respingerii cererii ca tardiv formulate, în temeiul prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc.

civ. Așa cum deja s-a arătat, cererea de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 243 din 17 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, revizuire a fost formulată la data de 7 mai 2013, prin urmare, cu depășirea termenului legal de o lună de la pronunțarea ei, astfel cum prevede art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv pentru care se va dispune respingerea ei ca tardiv declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv declarată cererea de revizuire a Deciziei nr. 243 din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul D.T. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AS