ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5600/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 4522 din 5 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis recursul declarat de pârâta Casa teritorială de pensii Giurgiu împotriva Sentinței civile nr. 44/LM/AS din 24 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă. A modificat sentința recurată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această decizie, a arătat, în esență, că prima instanță a reținut greșit incidența în cauză a prevederilor art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu începere din luna ianuarie 2012. Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul C.Ș., care, invocând temeiul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., susține că decizia atacată este contrară unor alte hotărâri, pronunțate în cauze similare de Curtea de Apel București, practica acestei instanțe nefiind unitară, deși pe rol există mai multe cereri de recurs având același obiect și același pârât ca și prezentul dosar. Astfel, invocă opiniile separare formulate în Dosarul nr. 2709/122/2011 în care s-a pronunțat Decizia nr. 1821/R din 12 septembrie 2012 și Dosarul nr. 2745/122/2011 în care s-a pronunțat Decizia nr. 2826 din 10 aprilie 2012 ale Curții de Apel București, precum și Decizia nr. 48/R din 9 ianuarie 2013 a aceleiași instanțe, soluții prin care s-au respins recursurile declarate de Casa de pensii Giurgiu. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Ca atare, textul vizează situația în care două sau mai multe instanțe, pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Pentru formularea cererii de revizuire întemeiată pe textul mai sus citat, este necesară existența triplei identități de părți, obiect și cauză, condiție fundamentală față de finalitatea revizuirii care este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorității lucrului judecat.

Nu sunt îndeplinite cerințele textului atunci când soluțiile contradictorii sunt pronunțate în cauze diferite, prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. neacoperind situațiile rezultate din practica neunitară a instanțelor, a cărei reglare este atributul unor alte mecanisme judiciare. Or, tocmai această practică neunitară este invocată de revizuent în susținerea cererii de revizuire, făcându-se trimitere la alte hotărâri, pronunțate de aceeași instanță, prin care s-a dat o altă interpretare acțiunilor formulate de alte persoane și cererilor de recurs declarate de aceeași intimată și având același obiect cu cel al cauzei de față. Așa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.Ș.

urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.Ș. împotriva Deciziei nr. 4522 din 5 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM