ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1229/2013

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr. 31530/281/2011 din data de 29 decembrie 2011, reclamantul C.Î.A.P.A.H. Puchenii Mari a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Hunedoara, și D.G.A.S.P.C. Hunedoara, obligarea acestora la plata în solidar a sumei de 29.993,01 RON reprezentând contravaloarea diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului pentru perioada 1 .ianuarie 2009 - 31 mai 2010, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii în esență reclamanta a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 54 alin (4) din Legea nr. 448/2008 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată. Reclamanta a mai arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 34 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2008, reclamanta a solicitat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Județul Buzău, achitarea costului mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul rezidențial în care a fost admisă(e) persoana(ele) cu handicap din județul Hunedoara, datorat de la data admiterii efective în centru.

De asemenea, reclamanta a arătat că în baza dispozițiilor legale invocate, s-a convenit cu pârâta ca C.Î.A.P.A.H. Puchenii Mari să acorde serviciile sociale prevăzute în Regulamentul de Organizare și Funcționare al centrelor rezidențiale către beneficiari, persoanele cu handicap care își au domiciliul sau reședința în județul Hunedoara, urinând ca toate cheltuielile ocazionate de aceste servicii să fie decontate de D.G.A.S.P.C. județul Hunedoara. În concluzie, reclamanta a arătat că în conformitate cu dispozițiile legale enunțate, reclamanta a facturat factura fiscală din 31 octombrie 2011 în cuantum de 29.993,01 RON, aferentă serviciilor sociale perioadei 1 ianuarie 2009 - 31 mai 2010, factură ce a fost comunicată prin poștă și care a fost acceptată la plată, însă pârâta nu a răspuns acestei adrese și nici nu a făcut dovada plății sumei sus-menționate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 54 alin. (4) din Legea nr. 448/2008 și ale art. 34 din H.G. nr. 288/2005. Pârâtul Consiliul Județean Hunedoara a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritorială a instanței, întrucât competența materială în soluționarea cauzei este Judecătoria Deva, unde își are sediul pârâta. Prin Sentința civilă nr. 11696 din 13 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Deva și a constatat în esență, că acțiunea aparține unei persoane de drept public, o direcție generală, fapt ce nu atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 alin. (1) C. proc. civ., ci a regulei generale de drept comun, înscrisă în art. 5 C. proc.

civ., adică atrage competența instanței de la sediul pârâtelor, în cauză Judecătoria Deva. Dosarul a fost înregistrat la această instanță sub nr. 31530/281/2011 din data de 4 octombrie 2012 și s-a stabilit termen de judecată la data de 21 ianuarie 2013, când această instanță a constatat că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza, prin Sentința civilă nr. 288, pentru următoarele considerente: S-a reținut, în esență, că cele două pârâte sunt instituții publice care se încadrează în categoria celor enumerate de art. 8 alin. (1) C. proc. civ., așa încât reclamantul are posibilitatea de a alege între instanța de la domiciliul său, sau instanțele din capitala țării. Prin urmare, această instanță a apreciat că soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată, aparține uneia dintre următoarele instanțe: instanței competente din reședința județului în care își are sediul reclamanta, ori, potrivit art. 5 C. proc.

civ., instanței de la sediul uneia dintre pârâte. Cum reclamanta a înțeles să sesizeze una din aceste instanțe deopotrivă competente, instanța competentă este cea din reședința județului în care își are sediul. A constatat conflictul negativ de competență, în temeiul art. 21 și 22 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care a dispus înaintarea dosarului la instanța supremă pentru pronunțarea unui regulator de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența în favoarea Judecătoriei Deva, pentru următoarele considerente: Litigiul aflat pe rolul instanței are ca obiect acțiunea în pretenții, reprezentând diferența între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 31 mai 2010, cu cheltuieli de judecată, litigiu întemeiat pe dispozițiile H.G. nr. 268/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2008. Pentru a se stabili dacă în cauză este aplicabil art. 5 sau art. 8 C. proc. civ., trebuie analizată categoria în care se încadrează cele două pârâte, respectiv, dacă acestea sunt persoane juridice de drept privat sau fac parte din categoria persoanelor juridice enumerate de art. 8 alin. (1) C. proc.

civ. Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 215/2001, Consiliu! județean este definit ca autoritate deliberativă, iar potrivit art. 24 „în fiecare județ se constituie un consiliul județean, ca autoritate a administrației publice locale, pentru coordonarea activității consiliilor comunale, orășenești și municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean". De asemenea, prin art. 2 din Hotărârea nr. 1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale Direcției generale de asistență socială și protecția copilului, Direcția generală este definită ca instituția publică cu personalitate juridică, înființată în subordinea consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului București.

În ceea ce privește art. 8 C. proc. civ., are în vedere acțiunile formulate de persoane fizice sau juridice de drept privat care se judecă cu statul sau cu persoane de drept public specializate pe domenii de activitate, de principiu, stabilite de lege, iar nu acțiuni între diferite persoane de drept public, cum este cazul în speță. Așa fiind, în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art. 8 C. proc. civ., norma specială pentru alte categorii de persoane juridice, ci regula de drept comun în materia competenței teritoriale, exprimată sub forma adagiului "actor sequitur forum rei (sitae)" - reclamantul urmează (forul) instanța domiciliului pârâtului/locului bunului - înscrisă în art. 5 C. proc.

civ., potrivit căruia acțiunea se introduce la instanța de la domiciliul pârâtului, regulă ce se fundamentează, în primul rând, pe o idee de echitate, aceea că la inițierea procesului nu se știe cine are dreptate, fapt pentru care este firesc ca reclamantul să se deplaseze la domiciliul pârâtului, pe o parte, iar pe de altă parte pârâtul se bucură de prezumția că nu datorează nimic reclamantului, În consecință, Înalta Curte, față de considerentele anterior expuse, constată că Judecătoria Deva este competentă să soluționeze prezenta pricină, în raport de dispozițiile art. 5 C. proc. civ., instanța în circumscripția căreia se află sediile celor doi pârâți, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2013. Procesat de GGC - AS