ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3444/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică pentru persoane adulte cu handicap Urlați a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Județean Hunedoara și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara, obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 21.842,88 RON, reprezentând contravaloarea diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunara de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului A. pentru anul 2013. Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 8.561,86 RON, reprezentând contravaloarea diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plata beneficiarului A. (până la 04 mai 2014, când a decedat) pentru anul 2014. Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata daunelor moratorii, constând în actualizarea sumei totale de 30.404,74 RON, aferentă capetelor de cerere 1 și 2, cu rata inflației calculată de la momentul plății de către reclamantă, până la achitarea efectivă a acesteia.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin Sentința nr. 2033 din 7 decembrie 2018, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora competența teritorială a instanței de contencios administrativ este una exclusivă, astfel că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, atunci când reclamantul este o autoritate publică, o instituție publică sau asimilată acestora.

2.2. Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 275 din 27 februarie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că Tribunalul Prahova nu putea deroga de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în raport cu care reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, norma analizată având caracter imperativ.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cauzei deduse judecății vizează obligarea autorităților publice pârâte, în solidar, la plata sumei de 21.842,88 RON, reprezentând contravaloarea diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunara de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului A. pentru anul 2013 și la plata sumei de 8.561,86 RON, reprezentând contravaloarea diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului (până la 4 mai 2014, când a decedat) pentru anul 2014, precum și la plata unor daune moratorii, constând în actualizarea sumei totale de plată cu rata inflației, calculată de la momentul plății de către reclamantă, până la achitarea efectivă a acesteia.

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, în privința competenței materiale de soluționare a cauzei, este relevantă Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 13 din 22 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 11 septembrie 2015, care a statuat că, "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. f) și art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 94 și art. 95 din C. proc.

civ., litigiile având ca obiect acțiuni prin care se solicită de către o direcție generală de asistență socială și protecția copilului obligarea unui consiliu județean sau local ori a unei alte direcții generale de asistență socială și protecția copilului la suportarea cheltuielilor de întreținere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecție prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.". Instanța de control judiciar constată că, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212 din 25 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018, potrivit cărora, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.". Așadar, textul de lege menționat instituie o competența teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o autoritate publică, o instituție publică sau asimilată acestora, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului. Prin urmare, în raport cu data formulării cererii de chemare în judecată (31 august 2018), ținând cont de aplicarea în timp a noii reglementări și de faptul că ambii pârâți au sediul în municipiul Deva, județul Hunedoara, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02.08.2018.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică pentru persoane adulte cu handicap Urlați în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Hunedoara și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2019. GGC - CL