ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4283/2019

Ședința publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba și Tribunalul Hunedoara, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună recalcularea indemnizației lunare prin includerea în cuantumul indemnizației brute de încadrare stabilită prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1490/C/24.05.2017 (prin care s-a stabilit valoarea de referință sectorială de 405 RON) a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10%, prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON +4%+10, obligarea pârâțílor la alocarea fondurilor necesare plății, respectiv la plata diferențelor bănești corespunzătoare rezultate din recalcularea indemnizațiilor cuvenite potrivit punctului 1, începând cu data de 01.04.2015,

Prin sentința civilă nr. 120/2019 din 20 februarie 2019, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Hunedoara.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia, în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 159 din 13 .05.2019 Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea De Apel Alba Iulia, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I Civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență.

A înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, prevăd că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanta a solicitat recalcularea indemnizației lunare, în temeiul art. 208 din Legea 62/2011, și nu a contestat actul de stabilire a drepturilor salariale emis de către Ministerul Justiției.

Cererea sa nu se încadrează în prevederile art. 7 alin. (2) din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) al Anexei VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, și nici în prevederile art. 7 alin. (2) din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) al Anexei V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la Legea nr. 153/2017.

Competența materială a Curții de Apel București prevăzută de art. 7 din capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010 are caracter special.

Obiectul cererilor soluționate de Curtea de Apel București este limitat la plângerea împotriva hotărârilor organelor de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ale colegiilor de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

În materia raporturilor juridice de muncă se aplică dispozițiile art. 208 din Legea nr. 62/2011, coroborat cu art. 1 alin. (2), art. 278 alin. (2) și art. 266 din Codul muncii.

Prin Decizia nr. 9/2017 pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a soluționării unui recurs în interesul legii, s-a reținut distincția între recalcularea si plata drepturilor salariale prevăzute de lege și nerecunoscute de angajator, pe de o parte, și contestarea actelor de stabilire a salariului, pe de altă parte. Această distincție operează nu numai în privința condițiilor de exercitare a acțiunii, aspect avut în vedere de Înalta Curte la pronunțarea deciziei amintite, ci și sub aspectul competenței de drept material a instanței chemate să soluționeze cele două tipuri de litigii.

Prin urmare, având în vedere obiectul acțiunii reclamantei, judecător la Judecătoria Brad, privind recalcularea indemnizației lunare, competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Hunedoara, secția I civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I-a civilă. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2019.