ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3235/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara:

- reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 421,36 RON (reprezentând VRS 405 RON ce trebuia acordată la nivelul anului 2007, la care se adaugă majorările cu 4% conform O.G. nr. 13/2008,) începând cu 9.04.2015, respectiv de 463,5 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu data de 01.12.2015;

- repararea prejudiciului și obligarea pârâților la plata diferenței dintre venitul la care este îndreptățit și venitul efectiv plătit, până la recunoașterea efectivă a dreptului, actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1198/2018 din data de 4 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, s-a admis exceptia de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 170 din 18 ianuarie 2019, Curtea de Apel București - veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Tribunalul Hunedoara și Curtea de Apel Alba Iulia pe capătul de cerere privind emiterea actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale și a respins capătul de cerere privind emiterea actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, formulat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Hunedoara și Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală; a admis excepția rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind emiterea actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale și a respins acest capăt de cerere ca rămas fără obiect; a respina excepția rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind plata diferențelor salariale, ca neîntemeiată; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției pe capătul de cerere privind plata diferențelor salariale și a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a obligat pârâtul Tribunalul Hunedoara la plata către reclamantul A., a diferențelor salariale dintre sumele achitate reclamantului și cele stabilite prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2066/C din 24.05.2018, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective.

Împotriva sentinței civile nr. 170 din 18 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București - veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Tribunalul Hunedoara, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii pretențiilor reclamantului.

În motivarea recursului arată că a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului este o atribuție a Ministerului Justiției și nu a Tribunalului Hunedoara.

De asemenea, arată că, întrucât a fost emis Ordinul Ministerului Justiției nr. 2066/C/2018, prin care se prevede o valoare de referință sectorială conform pretențiilor reclamantului, acțiunea reclamantului a rămas fără obiect, cu atât mai mult cu cât la data de 04.01.2019 s-a emis Ordinul MJ nr. 35/C/2018, prin care judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Alba Iulia lea-u fost stabilite drepturile salariale în raport cu toate modificările intervenite în privința valorii de referință sectorială.

Deși a fost legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara: reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 421,36 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 463,5 RON începând cu data de 01.12.2015; repararea prejudiciului și obligarea pârâților la plata diferenței dintre venitul la care era îndreptățit și venitul efectiv plătit, până la recunoașterea efectivă a dreptului, actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

În raport cu susținerile părților și cu probele administrate la dosar, Înalta Curte reține că la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 2066/C/2018 .

Prin art. 1 al acestui ordin s-a statuat, la alin. (1), că în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, iar la alin. (2) se prevede că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON. De asemenea, la alin. (3) se stabilește că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială în cuantum de 463,5 RON.

La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Înalta Curte constată că prin ordinul menționat s-a dispus recalcularea indemnizației intimatului-reclamant în raport cu o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune.

Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluționării cauzei, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiției a răspuns pretențiilor intimatului și a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecății, acțiunea a rămas fără obiect.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Față de rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată și emiterea ordinului de salarizare astfel cum a fost solicitat de către intimat, Înalta Curte consideră că nu se mai impune analizarea criticilor din recurs privind lipsa calității procesuale pasive a Tribunalului Hunedoara.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 170 din 18 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București - veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 170 din 18 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București - veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2021.