ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1613/2020

HOTĂRÂRE

17.09.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1613/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă la data de 25.02.2019 sub nr. x/2019 reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, cu citarea în calitate de expert în domeniul discriminării a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: înlăturarea discriminării (cu privire la salarizare) existente între noi și specialiștii IT de la instanțe prin obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice în sensul de a aloca sumele necesare, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara să le plătească începând cu data de 23.07.2018 acordarea drepturilor salariale corespunzătoare salarizării de care beneficiază specialiștii IT din raza Curții de Apel Alba Iulia și a celorlalte instanțe judecătorești; obligarea pârâților începând cu data de 23.07.2018 la plata diferențelor salariale dintre salariul primit și salariul la care sunt îndreptățiți, sume care să fie actualizate cu rata inflației și la care să se adauge dobânda legală penalizatoare.

Tribunalul Hunedoara, secția I civilă prin sentința civilă nr. 799/2019 din 03.09.2019 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Hunedoara și în consecință a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Gorj.

În motivarea acestei hotărâri instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., că prin decizia nr. 7/2016, publicată în M. Of. nr. 461 din 22 iulie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit:

"(...) Art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești." și că, reclamanții sunt încadrați drept personal auxiliar de specialitate, ca personal asimilat grefierilor, în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, context în care sunt aplicabile dispozițiile legale mai sus citate.

Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 234/2020 din 11 iunie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, în favoarea Tribunalului Hunedoara; a constatat ivit conflictul de competență între Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, a dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În argumentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că în speță, reclamanții A. și B., la data formulării cererii de chemare în judecată exercitau funcția de specialiști IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

Prin decizia nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a statuat printre altele că "Art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în esență că:

"Interpretarea literală a textului art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul aplicării sale doar grefierilor din cadrul instanțelor, nu ar fi posibilă, întrucât textul nu cuprinde o astfel de mențiune, iar interpretarea literală necesită concordanță deplină între formularea textului interpretat și cazurile din practică ce se încadrează în ipoteza normei.

De vreme ce art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. nu distinge între grefierii din cadrul instanțelor și cei din cadrul parchetelor, în virtutea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. se aplică în egală măsură grefierilor de la instanțe și celor de la parchete.

Dacă la această concluzie se adaugă faptul că în cadrul parchetelor funcționează atât procurori, cât și grefieri, sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la alin. (1), indiferent dacă este vorba despre un procuror sau un grefier.

Argumentul potrivit căruia art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. este o normă cu caracter special care este de strictă interpretare, ceea ce exclude o interpretare extensivă, nu subzistă câtă vreme textul nu exclude expres de la aplicare nicio categorie de grefieri, iar obligația de păstrare a aparenței de imparțialitate se impune și în raport cu grefierii care funcționează la parchetele de pe lângă instanțe.

Ca atare, noțiunea de "grefier" din cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. trebuie interpretată ca referindu-se și la personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești".

Prin urmare, interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiilor art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. a vizat strict calitatea de grefier la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești și nu pe aceea de specialist IT, așa cum a reținut instanța de trimitere.

Această interpretare s-a impus pentru a se stabili dacă noțiunea de grefier din conținutul art. 127 alin. (2) indice 1 C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor de la parchetele de pe lângă instanțe, fără ca textul respectiv să vizeze și noțiunea de "specialiști IT", această din urmă categorie nefiind asimilată grefierilor.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Hunedoara, secția I civilă și Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

În cauza dedusă judecății, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii reclamanților privind unele drepturi de natură salarială.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1074 din 18.12.2018, aplicabil litigiului având în vedere data începerii procesului (25.02.2019):

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.".

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte reține că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate, ca personal asimilat grefierilor în cadrul Parchetului pe de lângă Tribunalul Hunedoara, iar pârâții chemați în judecată sunt Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

În aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. se reține că interesul ocrotit prin această normă legală este unul general, anume apărarea prestigiului și imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul.

Având în vedere că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt aplicabile atât în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, cât și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, rezultă că atunci când parchetul de pe lângă instanța competentă, potrivit legii, are calitatea de parte în proces devine incident unul dintre cazurile de competență teritorială facultativă.

Trebuie amintit și că, prin decizia nr. 7/2016 pronunțată de I.C.C.J. în recurs în interesul legii, s-a stabilit că art. 127 alin. (1) și (3) trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Reclamanții își desfășoară efectiv activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, creându-se astfel premisele unor suspiciuni de soluționare cu părtinire a cauzei, din pricina calității părților.

Or, așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional prin decizia nr. 290/26.04.2018, rațiunea reglementării cuprinse în art. 127 C. proc. civ. constă tocmai în evitarea nașterii unor astfel de suspiciuni.

În aceste condiții, competența revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

Curtea de Apel Craiova, în circumscripția căreia se află Tribunalul Gorj, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Alba Iulia, în circumscripția căreia se află atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pârâți în prezenta cauză.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2)

, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.