ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 166/2021

HOTĂRÂRE

28.01.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 166/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Prin cererea înregistrată la data de 30 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Alba și Curtea de Apel Alba Iulia, precum și reclamanții B., C., D., E., F., G. și H. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, intimat fiind Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună următoarele:

recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 9 aprilie 2015 și în continuare, pentru viitor, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficienții de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13 (în raport de funcțiile deținute sau cu care sunt asimilați potrivit legii, respectiv coeficientul de multiplicare de minim 19,000 - diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu data de 9 aprilie 2015 și în continuare, pentru viitor, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

În motivare, reclamanții au precizat că, în baza art. 208 din Legea nr. 62/2011 și art. 269 din Codul muncii, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. referitoare la coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți, în temeiul art. 127 C. proc. civ. și a deciziei nr. 7/2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, sens în care au înțeles să sesizeze Tribunalul Vâlcea. Pe fond, reclamanții au arătat, în esență, că au avut și au calitatea de magistrați, respectiv judecător și procurori. Reclamanții nu solicitat emiterea unor noi ordine de salarizare cu titlu retroactiv, ci recunoașterea stării de discriminare și repararea prejudiciului cauzat prin maniera de aplicare a legii, de către pârâți.

Raportat la faptul că prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și Tribunalul Alba au invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, instanța de judecată a reținut că nu este vorba despre o situație de coparticipare procesuală activă obligatorie, întrucât nu există un caz de solidaritate sau indivizibilitate în cauză, fiecare reclamant invocând un drept propriu, distinct de cel al celorlalți reclamanți.

Prin încheierea din 3 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe reclamanții B., C., D., E., F., G. și H. (având calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia) și pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, cu citarea intimatului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect "drepturi salariale ale personalului din justiție", precum și formarea unui nou dosar, în care s-a stabilit termen de judecată la aceeași dată, respectiv 3 martie 2020.

Prin serviciul registratură al Tribunalului Vâlcea s-a format dosarul nr. x/2020, având ca obiect "litigii de muncă - drepturi salariale ale personalului din justiție - disjuns din dosarul nr. x/2019".

Prin sentința civilă nr. 261/2020 din 3 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, invocată de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B., C., D., E., F., G. și H., toți prin reprezentant D., cu domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, intimat fiind Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect "drepturi salariale ale personalului din justiție", în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Vâlcea a reținut că reclamanții, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, nu se regăsesc în niciuna din ipotezele reglementate de art. 127 din C. proc. civ., astfel:

- nu se află în cazul de la alin. (1), întrucât cauza este de competența unei instanțe superioare celei corespunzătoare parchetului unde își desfășoară activitatea, iar norma imperativă de competență vizează numai situația în care ar fi competentă teritorial instanța de judecată unde își desfășoară efectiv activitatea reclamantul judecător sau o instanță inferioară acesteia (cu aplicarea corespunzătoare a acestei norme în cazul procurorilor);

- nu sunt incidente nici alin. (2) sau (2

) ale aceluiași articol, deoarece pârâții nu au calitățile la care face referire expres și limitativ textul de lege - judecători, procurori sau instanțe de judecată;

Nefiind aplicabile dispozițiile speciale ale art. 127 din C. proc. civ., s-a arătat că urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei exclusiv prin prisma prevederilor de drept comun în materie, respectiv a art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Nu în ultimul rând, contrar susținerilor reclamanților, s-a reținut că nu este vorba despre un caz de coparticipare procesuală activă care să atragă competența Tribunalului Vâlcea, prin raportare la reclamantul având calitatea de judecător, A. (cu privire la care sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) raportat la alin. (2

) din C. proc. civ., ca urmare a calității de pârât a Tribunalului Alba).

Astfel, nu se poate reține ipoteza unor obligații indivizibile sau a unor raporturi de solidaritate, iar drepturile pretinse de reclamanți sunt distincte, fiecare dintre ei invocând un drept propriu, cuvenit în baza raportului său de muncă. Faptul că aceștia desfășoară o activitate similară sau că sunt beneficiari ai unor drepturi salariale calculate potrivit aceleiași legi nu înseamnă că se poate discuta de o coparticipare procesuală activă obligatorie, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost invocată de reclamanții având calitatea de procurori prin raportare la un reclamant având calitatea de judecător.

Prin sentința civilă nr. 1175/2020 din 27 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Alba și, în baza art. 132 din C. proc. civ., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Totodată, s-a constatat ivit un conflict negativ de competență între Tribunalul Alba și Tribunalul Vâlcea, s-a suspendat judecarea cauzei și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Tribunalul Alba a constatat că art. 127 alin. (3) C. proc. civ. prevede că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, prin urmare, și în cazul parchetului. Aceasta, deoarece alin. (2) al textului de lege face referire la instituția în sine, nu doar la judecători.

Întrucât alin. (2) se aplică în mod corespunzător, înseamnă că acesta este incident și pentru parchetul de pe lângă instanța de același grad sau superioară instanței la care se judecă procesul. Transpunând acest text de lege la cauza dedusă judecății, s-a constatat că sunt părți Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, adică parchetul de pe lângă instanța la care se judecă cauza și cel de pe lângă instanța superioară.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 6 noiembrie 2020.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă la 30 octombrie 2019, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Reclamanții B., C., D., E., F., G. și H. au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, iar litigiul dedus judecății, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, are natura juridică a unui litigiu de muncă.

Conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar potrivit art. 216 din același act normativ, "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Totodată, potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit art. 127 alin. (3) din același act normativ, "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Având în vedere că art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. face referire și la categoria profesională a procurorilor rezultă că obligația instituită de art. 127 alin. (1) din același act normativ subzistă și în sarcina procurorului care are calitatea de reclamant într-un litigiu de competența materială și teritorială a instanței pe lângă care funcționează parchetul la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia.

Chiar dacă art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabilește în materia litigiilor de muncă competența teritorială în favoarea instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, în situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 127 alin. (1) raportat la art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., cele din urmă dispoziții legale prevalează față de cele dintâi, în considerarea scopului pentru care au fost edictate, respectiv înlăturarea oricărui dubiu asupra imparțialității judecătorilor.

Altfel spus, dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., având caracter imperativ, derogă de la dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Prin raportare la aceste texte de lege, instanța supremă constată că reclamanții B., C., D., E., F., G. și H. au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia.

În aceste condiții, sesizarea Tribunalului Vâlcea cu soluționarea conflictului de muncă s-a făcut cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Așadar, reclamanții trebuiau să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța/parchetul la care își desfășoară activitatea.

De vreme ce Curtea de Apel Pitești, în circumscripția căreia se află Tribunalul Vâlcea, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Alba Iulia, în circumscripția căreia se află Judecătoria Alba Iulia/Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, instanță inferioară Tribunalului Alba, rezultă că Tribunalul Vâlcea este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3), raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.