ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2123/2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- în principal: recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016: începând cu data de 1.01.2018 pentru A., începând cu data de 27.05.2020 pentru B., începând cu data de 1.01.2021 pentru C., începând cu data de 15.07.2022 pentru D., precum și în continuare, pentru viitor, luând în considerare coeficienții de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. a) pct. 5-13 în raport de funcțiile deținute sau cu care sunt asimilați potrivit legii, respectiv coeficientul de multiplicare 24.000 pentru funcția de prim-procuror și coeficientul de multiplicare 23.000 pentru funcția de prim-procuror adiunct - diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu data de 1.01.2019, corespunzător datei numirii în funcție și în continuare, pentru viitor, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plătii diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plătii efective;

- în subsidiar: recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016: începând cu data de 1.01.2019 pentru A., începând cu data de 27.05.2020 pentru B., începând cu data de 1.01.2021 pentru C., începând cu data de 15.07.2022 pentru D., precum și în continuare, pentru viitor, luând în considerare coeficienții de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. a) pct. 5-13 în raport de funcțiile deținute sau cu care sunt asimilați potrivit legii, respectiv coeficientul de multiplicare 23,000 pentru funcția de prim-procuror și coeficientul de multiplicare 22,500 pentru funcția de prim-procuror adjunct - diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu data de 1.01.2019, corespunzător datei numirii în funcție și în continuare, pentru viitor, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plătii diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

În drept, au invocat dispozițiile Deciziei CCR nr. 794/2016, Legea nr. 293/2015, Legea nr. 71/2015, art. 253 alin. (1) - (2), art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul muncii, art. 208, art. 210, art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 2517, art. 2526, art. 1535 și art. 6 alin. (4) din C. civ., precum și prevederile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și cele statuate prin Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la posibilitatea solicitării dobânzii penalizatoare pentru un interval de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată; Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casați și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin sentința civilă nr. 1412/2022 din 22 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Mureș, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș și declinată în favoarea Tribunalului Alba competența soluționării acțiunii civile.

În motivarea soluției, tribunalul a reținut, în esență, că în cauza dedusă judecății, nu sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., deoarece reclamanții, având calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Alba (competent teritorial, potrivit dreptului comun al muncii) sau la o instanță inferioară acesteia.

De asemenea, în speță nu pot primi aplicare nici dispozițiile speciale ale art. 127 alin. (2)

1

coroborate cu cele ale alin. (2) C. proc. civ., întrucât pârâții nu sunt instanțe de judecată competente să soluționeze cauza.

Ca atare, în temeiul dispozițiilor imperative ale art. 1, art. 278 alin. (2) și art. 269 alin. (1) din Codul muncii, raportate la cele ale art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, care instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine publică (potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.), competența teritorială de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Alba, în a cărui circumscripție se află atât locul de muncă al reclamanților (situat în municipiul Alba Iulia), cât și domiciliul sau reședința acestora (aflate în județul Alba).

În argumentarea soluției, tribunalul a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. față de calitatea reclamanților de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia.

În acest sens a făcut trimitere la considerentele deciziei CCR nr. 290/2018 și ale Deciziei nr. 166/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă care, într-un conflict negativ de competență ivit între Tribunalul Alba și Tribunalul Vâlcea privind plata diferențelor salariale a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, a stabilit "competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă."

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., există conflict negativ de competență, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Tribunalul Mureș, secția Civilă și Tribunalul Alba, secția I civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii ce are ca obiect cererea reclamanților (procurori) privind recunoașterea unor drepturi salariale.

Pentru soluționarea acestor litigii, dispozițiile procesuale se regăsesc în dispozițiile speciale ale art. 266-275 din Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, formele incidente ratione temporis în raport cu data cererii de chemare în judecată (15 septembrie 2022).

În conformitate cu art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal".

Disputa instanțelor intrate în conflict poartă asupra incidenței art. 127 C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar conform alin. (3) al aceluiași articol "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Reclamanții din prezenta cauză având calitatea de procurori în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, se observă că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

De asemenea, nu este aplicabil nici art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., care prevede că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, întrucât printre pârâți nu figurează nicio instanță de judecată, toate dispozițiile enumerate anterior fiind de strictă interpretare.

Nefiind incidente dispozițiile antereferite, instanța competentă teritorial se determină în baza art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cu care "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Deși reclamanții au introdus acțiunea pe rolul Tribunalului Mureș, aceaștia nu au nici domiciliul și nici locul de muncă în circumscripția acestui tribunal, ci a Tribunalului Alba.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2023.