ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2165/2021

Ședința publică din data de 19 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Parchetul de pe Lângă Tribunalul Olt, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- Recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.10.2017 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

- Repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu 01.10.2017 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1724/14.06.2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în baza art. 129, art. 130 și art. 132 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 210 din Legea nr. 62/2011, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, invocată prin întâmpinare de pârâta D.I.I.C.O.T. și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, instanța în circumscripția căreia reclamanta își are locul de muncă.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că acțiunea are ca obiect recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.10.2017 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006).

S-a retinut că reclamanta își desfășoară activitatea în prezent ca prim procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Potrivit alin. (2)

1

al aceluiași articol, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Față de dispozițiile legale menționate, a reținut instanța că, în ipoteza în care judecătorul, după caz, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, are calitatea de reclamant, norma interzice sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care își desfășoară activitatea sau o instanță inferioară celei la care își desfășoară activitatea, situație în care reclamantul are obligația să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Așadar, condiția premisă de aplicare a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., este aceea ca judecătorul, după caz procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, să funcționeze la instanța/parchetul de pe lângă instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță. Condiția nu este îndeplinită dacă partea este judecător, după caz procuror, asistent judiciar sau grefier, la o altă instanță/parchet de pe lângă instanță decât cea competentă, chiar situată în raza aceleiași curți de apel, intenția legiuitorului la edictarea normei reieșind fără echivoc din referirea strictă doar la acea instanță/parchet de pe lângă instanță la care partea își desfășoară activitatea ca judecător, după caz procuror, asistent judiciar sau grefier, și căreia îi revine competența soluționării cauzei sau competența de soluționare a cauzei este a unei instanțe inferioare celei la care reclamantul își desfășoară activitatea.

În cauză, s-a reținut că reclamanta este prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Băilești. Or, față de obiectul cauzei - drepturi salariale, s-a reținut că instanța competentă material să soluționeze cauza este tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 269 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii raportat la art. 94 și art. 95 din C. proc. civ.

Așadar, s-a reținut că cererea reclamantei nu este de competența instanței pe lângă care funcționează parchetul unde își desfășoară activitatea și nici de competența unei instanțe inferioare celei pe lângă care funcționează parchetul unde își desfășoară activitatea, motiv pentru care s-a apreciat că, în cauză, nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 127 din C. proc. civ.

Instanța a mai reținut că, deși pârâți sunt și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, nu sunt incidente dispozițiile legale privind prorogarea legală de competență, având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres în art. 127 alin. (2)

1

că operează doar în situația în care instanța de judecată este pârâtă, nu și parchetul de pe lângă instanța competentă.

În consecință, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) raportat la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 269 din Legea nr. 53/2003 raportat la art. 94 și art. 95 din C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea invocată din oficiu și, având în vedere că reclamanta are locul de muncă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Băilești, aflat în circumscripția Tribunalului Dolj, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, care, prin sentința nr. 2777/2021 din 21.09.2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, invocată din oficiu; a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă. Totodată, a constatat ivit un conflict negativ de competență între Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, drept pentru care a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză și a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului, și anume Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Dolj a reținut următoarele:

Cazul cererii în care judecătorul/grefierul/procurorul este parte, reglementat de art. 127 C. proc. civ., nu are corespondent în codul anterior și reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător/grefier/procuror, în calitate de reclamant ori de pârât.

În situația în care judecătorul/grefierul/procurorul are calitatea de reclamant, acesta nu poate sesiza instanța competentă, dacă este aceea la care judecătorul/grefierul/procurorul își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia. Acesta are alegerea între mai multe alte instanțe dintre cele indicate de legiuitor.

Pe de altă parte, alin. (1) al art. 127 C. proc. civ. folosește imperativul "va sesiza", în timp ce alin. (2) arată că "poate sesiza"; a apreciat instanța că legiuitorul a avut în vedere o obligație a reclamantului în ipoteza de la alin. (1) și o facultate a acestuia în ipoteza de la alin. (2). În ambele ipoteze, însă, finalitatea învestirii unei instanțe aparține subiectului.

Astfel, dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., deși au denumirea marginală de "competență facultativă", obligă reclamantul, în raport de calitatea sa de angajat/persoană care funcționează în cadrul instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

În cauză, reclamanta și-a îndeplinit obligația instituită de art. 127 C. proc. civ. și a sesizat o instanță învecinată cu instanța de care aparține parchetul în care își desfășoară efectiv activitatea - Parchetul de pe lângă Judecătoria Băilești, respectiv Tribunalul Vâlcea.

Instanța apreciază că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil în speță, deși reclamanta are calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Băilești, având în vedere că noțiunea de "instanță competentă să soluționeze cauza" a fost definită prin decizia Curții Constituționale nr. 290/2018, iar finalitatea textului este de a evita cazurile de bănuială legitimă care duceau la formularea de cereri de strămutare.

Astfel, Curtea Constituțională prin decizia nr. 290/2018 a concluzionat la pct. 46 că, "drept consecință a constatării neconstituționalității sintagmei "de competența instanței la care își desfășoară activitatea"din cuprinsul dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. se impune constatarea neconstituționalității și a sintagmei "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza"din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât, pentru aceleași considerente, și aceasta din urmă este de natură a aduce atingere principiului imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție".

Curtea Constituțională a reținut la pct. 22 că "interesul ocrotit prin norma legală este unul general, și anume apărarea prestigiului și a imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite părții adverse dintr-un litigiu pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul".

S-a concluzionat la pct. 30 că "dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparțialitate și obiectivitate necesar soluționării cauzelor în conformitate cu legea și adevărul și instituie un mecanism mai simplu, mai eficient și mai energic decât cel al strămutării, reglementarea corespunzând totodată principiului accesului liber la justiție și exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială"(în acest ultim sens a se vedea Decizia nr. 49 din 17 februarie 2015".

În acest context, la pct. 32, Curtea reține că legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidența aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cauza calității părților, eventualul disconfort al părții judecător creat prin ieșirea acestor cauze din circumscripția curții de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparțialității justiției și a intereselor legitime ale celeilalte părți. Astfel, indiferent dacă competența de soluționare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curții de apel, acestea vor fi soluționate de instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanțe de același grad din circumscripția aceleiași curți de apel, putând da naștere în aplicarea normelor legale unor situații neprevăzute la edictarea acestora.

Aceste considerente ale Curții Constituționale își găsesc aplicare și în prezenta cauză, în care reclamanta este prim procuror în cadrul Judecătoriei Băilești și pârâți sunt Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul pe de lângă Tribunalul Dolj.

Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamanta a înțeles să învestească Tribunalul Vâlcea cu soluționarea prezentei cauze, instanța a constatat că, în aplicarea dispozițiilor legale speciale, derogatorii de la dispozițiile comune în materie, în temeiul legal oferit de art. 127 C. proc. civ. coroborat cu considerentele deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale, dar și în baza principiului disponibilității consacrat de art. 9 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Vâlcea.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competență, constată și reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Vâlcea și Tribunalul Dolj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Acțiunea are ca obiect obligarea Parchetului de pe Lângă Tribunalul Olt, Parchetului de pe Lângă Tribunalul Dolj, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării la recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.10.2017 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006), precum și la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu 01.10.2017 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Așadar, reclamanta a învestit instanța cu un litigiu de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât.

Se reține că Legea nr. 310/2018 a modificat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competența facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ci și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care magistratul își desfășoară activitatea.

În speță, reclamanta este prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Băilești, iar competența aparține, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă.

Prin urmare, având în vedere că reclamanta nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, se constată că aceasta nu se aplică și în speța de față, întrucât la data înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului Vâlcea - 02 noiembrie 2020, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. fusese modificat prin Legea nr. 310/2018, iar considerentele acesteia nu vizează situația din cauza pendinte.

Totodată, nici dispozițiile art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanței de judecată, or în cauză calitatea de pârât o au Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, care nu fac parte din categoria instanțelor de judecată, dispozițiile articolului precitat fiind de strictă interpretare.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2021.