ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2438/2020

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 29.11.2019, sub număr de dosar x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezentat prin Procurorul General al României, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, reprezentat prin Procuror General, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, reprezentat prin Prim-Procuror, cu citarea obligatorie, potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

Prin sentința civilă nr. 445 din 9 iunie 2020, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut că, întrucât reclamanta are calitatea de procuror delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, nu poate fi reținută aplicabilitatea art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., procurorul reclamant neavând calitatea de procuror la parchetul de pe lângă tribunal și nici procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel (deci nu funcționează la instanța competentă pe lângă care își desfășoară activitatea și nici la instanța superioară celei competente).

S-a arătat că prin Decizia nr. 290/26 aprilie 2018 a Curții Constituționale a României, s-a admis excepția de neconstituționalitate cu privire la art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și ulterior pronunțării acestei decizii, prevederile declarate neconstituționale au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, rațiunea noilor dispoziții legale fiind aceea a asigurării gradului de protejare a aparenței de imparțialitate obiectivă în soluționarea cauzei, atât în primă instanță, cât și în căile de atac ce sunt de competența instanțelor ierarhic superioare.

Tribunalul a constatat că, în cauză, nu pot fi reținute nici prevederile art. 127 alin. (2), alin. (2)

1

și alin. (3) C. proc. civ., întrucât acestea se referă la cereri introduse împotriva unei instanțe de judecată, iar nu împotriva unei unități de parchet. Totodată, enumerarea categoriilor de persoane în considerarea calității cărora a fost edictată norma (procurori, asistenți judiciari, grefieri) este de strictă interpretare și aplicare, astfel încât acestea nu se aplică altor categorii de personal din cadrul instanței (agenți procedurali, aprozi, conducători auto, informaticieni).

Astfel, s-a reținut că dispozițiile legale menționate nu își găsesc aplicare atunci când instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este o instanță superioară celei la care judecătorul care formulează cererea (respectiv împotriva căruia este formulată cererea) își desfășoară activitatea.

Cum în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 127 C. proc. civ., tribunalul a statuat că norma de competență este cea reglementată de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii, art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, norma fiind de ordine publică, pentru procurorul de la parchetul de pe lângă judecătorie fiind competentă să soluționeze cauza instanța/tribunalul de la domiciliul sau locul de muncă al reclamantului.

Astfel învestit, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2215/2020 din 8 octombrie 2020, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Dolj, a declinat cauza la Tribunalul Vâlcea și, constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Dolj a reținut că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Vâlcea, reclamanta a învestit în mod legal această instanța, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia.

S-a reținut că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. se interpretează restrictiv, în sensul că, alegerea altei instanțe din aproprierea curții de apel la care judecătorul sau procurorul își desfășoară activitatea este obligatorie doar în ipoteza în care dosarul respectiv se soluționează în fond la instanța respectivă. În acest sens, prin Decizia ÎCCJ nr. 7/2016 pronunțată în recursul în interesul legii s-a hotărât că" sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță."

Potrivit prevederilor art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Tribunalul a arătat că aceste dispoziții legale sunt de ordine publică, motiv pentru care reclamanta era îndreptățită de a sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea argumentelor ce succed:

Instanțele aflate în conflict negativ de competență au fost sesizate cu o acțiune având ca obiect plata unor drepturi salariale. Având în vedere cele solicitate în cuprinsul cererii de chemare de judecată, rezultă faptul că prezentului litigiu i se aplică dispozițiile legii speciale referitoare la conflictele de muncă.

În cauza dedusă judecății, reclamanta A. - are calitatea de procuror delegat în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași și a învestit instanța cu soluționarea unui conflict individual de muncă, optând pentru competența de soluționare a unei instanțe judecătorești de același grad, respectiv Tribunalul Vâlcea, aflat în circumscripția curții de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Dreptul comun pentru soluționarea conflictelor de muncă este reglementat de dispozițiiile art. 248-253 din Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din același act normativ stipulează:

"Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În cauza dedusă judecății, la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta avea locul de muncă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, iar domiciliul său era situat pe raza județului Dolj.

În ceea ce privește dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanțele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziții legale reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

Potrivit art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Se reține că Legea nr. 310/2018 a modificat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competența facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ci și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care magistratul își desfășoară activitatea.

Or, reclamanta își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține în primă instanță tribunalului.

Prin urmare, dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile și nu pot justifica învestirea unui alt tribunal cu judecarea litigiului.

În consecință, așa cum s-a arătat în precedent, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora este competentă, instanța de la domiciliul reclamantei sau instanța de la locul de muncă, respectiv Tribunalul Dolj.

În ceea ce privește decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, se constată că aceasta nu se aplică și în speța de față, întrucât la data înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului Vâlcea - 29 noiembrie 2019, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. fusese modificat prin Legea nr. 310/2018, iar considerentele acesteia nu vizează situația din cauza pendinte.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2020.