ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2198/2019

HOTĂRÂRE

22.11.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2198/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții - Ministerului Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

Obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova la recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006), drepturi recunoscute și în favoarea judecătorilor potrivit sentințelor judecătorești pronunțate în acest sens;

Obligarea pârâților Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova la plata diferențelor salariale rezultate dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective și

Obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova la alocarea fondurilor necesare efectuării acestor plăți.

Prin sentința civilă nr. 757 din 3 iunie 2019, pronunțată de către Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vâlcea a reținut, în esență, că, reclamanta nu mai avea calitatea de judecător la momentul formulării acțiunii, fiind pensionată potrivit decretului nr. 795/03.09.2018 de eliberare din funcție, astfel că nu face parte din categoria personalului prevăzut de art. 127 C. proc. civ.

S-a reținut că litigiul de față este unul asimilat litigiilor de muncă, fiind supus dispozițiilor Codului muncii și altor acte normative aplicabile în materie, astfel că instanța competentă să judece cauza este tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamanta.

Cum reclamanta are domiciliul în Târgu Jiu, reținându-se, totodată, că nu sunt incidente art. 127 C. proc. civ., s-a apreciat că Tribunalului Gorj este instanța competentă în soluționarea litigiului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 15 iulie 2019, fixându-se prim termen de judecată la 27 septembrie 2019, când instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj.

Tribunalul Gorj a reținut, în esență, aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., arătând că la data introducerii acțiunii, decizia Curții Constituționale nr. 290/2018 fusese publicată în Monitorul Oficial și, prin urmare, aceasta era obligatorie raportat la prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora:

"Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie".

S-a arătat că regulile de competență instituite prin dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. vizează inclusiv situația în care calitatea de pârât într-o cauză o are instanța de judecată.

Cum în speță, Tribunalul Gorj are calitatea de pârât, competența de soluționare a cauzei revine instanței inițial învestite de către reclamantă, respectiv Tribunalului Vâlcea.

Așa fiind, prin sentința nr. 659/2019 din 27 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Vâlcea competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea ce formează obiectul acțiunii dedusă judecății, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții - Ministerului Justiției, Curtea de Apel Craiova, și Tribunalul Gorj, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova la recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006), drepturi recunoscute și în favoarea judecătorilor potrivit sentințelor judecătorești pronunțate în acest sens; obligarea pârâților Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova la plata diferențelor salariale rezultate dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective și obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova la alocarea fondurilor necesare efectuării acestor plăți.

Reclamanta a arătat că, în întregul interval, a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Gorj, fiind pensionată începând cu data de 15.09.2018.

Așadar, obiectul prezentei cauze îl reprezintă acordarea unor drepturi salariale cuvenite personalului din justiție, decurgând din raporturile de muncă dintre părți, astfel încât se constată că instanța de judecată a fost învestită în cauză cu un conflict individual de muncă.

Conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Gorj și Tribunalul Vâlcea a fost generat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 C. proc. civ.:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Astfel, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competență, care se referă la o categorie specială de cereri, normă ce se aplică în situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeași instanță.

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Prin urmare, interpretarea dată de Curtea Constituțională asupra modului în care pot fi interpretate sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" și noțiunea de "judecător" din cuprinsul prevederilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. se impun cu caracter obligatoriu și în speța de față.

Conform celor statuate de Curtea Constituțională, având în vedere faptul ca Tribunalul Gorj - instanța căreia i-ar reveni în mod obișnuit competența de soluționare a cauzei, are calitatea de pârât în cauza dedusă judecății de reclamantă, rezultă că reclamanta poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Or, reclamanta a sesizat Tribunalul Vâlcea cu respectarea competenței facultative reglementate de art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării acțiunii, astfel că, văzând dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.