ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2197/2019

HOTĂRÂRE

22.11.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2197/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 februarie 2019 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub număr de dosar x/2019, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitești, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.08.2015 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 01.08. 2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 811 din 14 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmbovița a reținut, în esență, că, reclamanții nu mai dețin funcția de asistent judiciar, care justifica atribuirea unei competențe speciale reglementate de art. 127 C. proc. civ.

Învestit prin declinare, la primul termen de judecată, din data de 16 septembrie 2019, Tribunalul Vâlcea, în raport de calitatea reclamantei A. de grefier studii superioare la Tribunalul Vâlcea, a dispus disjungerea cauzei cu privire la această reclamantă și formarea unui dosar separat, cu aceeași dată - 16 septembrie 2019, înregistrat sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 1051/2019 din 16 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vâlcea a reținut, în esență, aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care reclamanta, deși nu mai avea calitatea de asistent judiciar, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, avea calitatea de grefier la Tribunalul Vâlcea, calitate prevăzută de textul de lege menționat.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmbovița competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Acțiunea reclamanților are caracterul unui conflict de muncă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, derogatorii de la dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, pentru determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

În consecință, în lumina dispozițiilor textului de lege anterior menționat, coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., rezultă că, pentru situația în care salariatul are calitatea de reclamant, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul reclamantului.

Pe de altă parte, în considerarea calității de grefier la Tribunalul Vâlcea, deținută de reclamanta A., Înalta Curte constată că, având în vedere data înregistrării acțiunii (14 februarie 2019), sunt aplicabile dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., în forma modificată, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, începând cu 21 decembrie 2018.

Aceasta deoarece, potrivit prevederilor art. 24 din C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare.

Textul actual al art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. dispune:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

De asemenea, art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Or, în speță, reclamanta A. avea la momentul formulării cererii de chemare în judecată calitatea de grefier la Tribunalul Vâlcea, adică tocmai la instanța căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării pe fond a cererii.

Prin urmare, reclamanta A. a sesizat Tribunalul Dâmbovița cu respectarea competenței facultative reglementate de art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării acțiunii, astfel că, văzând dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.